Sare-n ochi
Unica echipă din judeţul Hunedoara prezentă în Liga a III-a, FC Hunedoara, pleacă, astăzi, din nou la drum. Unul extrem de interesant. Pentru prima dată în istorie, gruparea de pe malul Cernei va fi condusă de către reprezentanţi ai suporterilor. Doi dintre aceştia au lăsat deoparte fularul şi au trecut la cravată. Au preluat frâiele unei echipe despre care, până nu demult, spuneau că nu reprezintă cu adevărat oraşul. Cu gândul la Corvinul, ajutaţi mai mult sau mai puţin de edilii oraşului, dar şi de către Consiliul Judeţean, aceştia vor încerca să ţină steagul sus într-un eşalon în care echipele comunale dau tonul (vezi Mama Mia Becicherecu Mic sau Şoimii Pâncota, ajunsă între timp în Liga a doua). Pe deoparte, o misiune nu tocmai grea. Mai ales dacă îţi propui doar să supravieţuieşti undeva pe la jumătatea superioară a clasamentului. Pe de altă parte, ea poate deveni ingrată având în vedere că până şi supravieţuirea aceasta nu se poate face doar cu firimituri, fără un sprijin concret din partea factorilor decizionali amintiţi mai sus.
Cu atât mai mult cu cât aceştia trebuie să suplinească absenţa unui investitor. Iar dacă banii vor veni dinspre cele două instituţii cum au venit şi anul trecut (n.red. – pe atunci doar primii se înhămaseră la muncă), mi-e greu să cred că formaţia va rezista în cel de-al treilea eşalon. Chiar şi cu tinereţea, ambiţia şi avântul noii conduceri. Şi a juniorilor pe care au hotărât că se vor baza în acest sezon, ori a noului antrenor, Titi Alexoi, unul din tehnicienii apreciaţi ai judeţului. Evident, timpul ne va arăta cine va avea dreptate până la final. Dar până atunci, suporterii, microbiştii, chibiţii şi gazetarii mai trebuie să suporte supliciul încă unui an în cel de-al treilea eşalon. Care nu e decât o prelungire a Campionatului Judeţean. Un fel de copil renegat la Federaţiei, „părinte” care mai aruncă doar din când în când câte un ochi peste pruncu-i mai puţin dezvoltat. Şi doar atât! Căci despre alte firimituri nici nu poate fi vorba.
Din 30 august încolo urmează încă un sezon cu meciuri disputate împotriva unor echipe obscure, viagere, într-un fotbal tot mai cenuşiu. Prea puţin pentru „Michael Klein”, pentru Hunedoara, pentru judeţ. Dar cine ştie?! Poate albul va deveni mai alb (vorba reclamei), albastrul mai intens, iar soarele mult mai prezent pe strada fotbalului hunedorean. Cealaltă variantă nu mai intră în calcul, pentru că asta ar însemna prelungirea agoniei, a bolii grele şi urâte abătute de atâta timp asupra a ceea ce a mai rămas din sportul rege în judeţ. Şi-atunci poate coroana ar trebui predată altor discipline în care performanţa chiar există şi nu mai e demult o utopie.
