Sare-n ochi.
Să fie oare doar un foc de paie sau pentru prima dată în ultimii 25 de ani cineva încearcă cu adevărat să-i integreze pe țigani în societate. Fiscul a anunțat că intenționează să verifice din ce bani au fost construite palatele țiganilor din Hunedoara, niște construcții care sfidează atât simțul estetic, cât și legalitatea. În condițiile în care o familie care muncește cinstit, își plătește „dările” către statul român și are de crescut unul sau doi copii, nu poate să-și adune bani pentru un amărât de apartament, țiganii din Hunedoara, mulți dintre ei fără să muncească legal nici măcar o zi, își construiesc palate al căror preț depășește ușor câteva sute de mii de euro. Și în zona Hășdat au apărut zeci de asemenea construcții grandioase. Autoritățile locale le-au văzut cum cresc, ca ciupercile după ploaie, dar nu au luat nici o măsură ca să oprească ridicarea unor clădiri oribile, care nu se încadrează din punct de vedere arhitectural cu specificul unui oraș în care se află cel mai frumos castel medieval din țară. Practic, fiecare țigan din Hășdat s-a gândit să concureze cumva Castelul Corvinilor, măcar în număr de turnulețe dacă nu și în mărime. Primarii, care s-au succedat pe la conducerea urbei, nu au mișcat un deget ca să oprească construirea cartierului de palate țigănești. Nu aveau niciun interes, pentru că în lipsa simțului estetic nu erau deranjați de monstruozitățile ridicate de țigani. În plus, voturile șatrei erau mult mai importante decât estetica orașului. Legați de voturile bine controlate ale țiganilor, primarii nu ar fi făcut nimic niciodată să-i oprească pe aceștia din manifestările grandomane și contrare bunului simț.
În lipsa unor reacții coerente și corecte din partea administrației locale, singurele autorități care ar fi putut să-i pună la punct pe țigani ar fi fost cele judiciare și cele fiscale. Polițiștii s-au arătat de-a lungul timpului foarte timizi în fața fustelor ridicate ale pirandelor și a chirăiturilor pruncilor de toate vârstele, declanșate în momentul unor acțiuni mai serioase ale forțelor de ordine. În liniște, nederanjați aproape de nimeni, țiganii și-au văzut de furtișagurile lor. Au curățat Hunedoara și împrejurimile de fier vechi, în cârdășie cu patronii centrelor de colectare și cu autoritățile care puteau să verifice proveniența fierului vândut, dar nu au făcut-o. Țiganii și-au trimis copiii și nepoții la cerșit prin Europa, de unde periodic primeau sume de bani consistente obținute pe căi dubioase. Timp de 25 de ani, țiganii au terorizat autoritățile judiciare, care au făcut cu ei un fel de pact nescris: Liniște în schimbul toleranței. Adică țiganii nu provocau scandaluri mari, în schimb autoritățile închideau ochii la găinăriile acestora. Multă vreme în Hunedoara furtul de fier vechi din fostul combinat siderurgic era considerat un fel măsură de protecție socială.
Măsura anunțată de Fisc, de a verifica din ce bani și-au construit țiganii palatele, este primul gest normal al autorităților în relația cu aceștia. Și este prima măsură concretă de integrare socială a țiganilor. Pentru că integrarea oricărei minorități într-o societate cu reguli stabilite de o anumită majoritate nu se poate face în afara respectării acestora. Însăși ideea de integrare înseamnă acceptarea și supunerea la valorile unanim acceptate de societate. Timp de 25 de ani, țiganii au trăit la marginea societății, tocmai pentru că nu au fost capabili să se integreze normelor de conviețuire socială și nimeni nu i-a încurajat sau obligat să facă acest lucru. Aplicarea legilor nu înseamnă discriminare, din contră, îngăduința față de o minoritate neadaptată poate să creeze modele periculoase și precedente dăunătoare față de populația majoritară.
