Sare-n ochi.

Bomba zilei, în politica hunedoreană, vine din Ţara Haţegului. Candidatul PDL, Ioan Ciolea, încolţit probabil de „şarpele” ispitei a muşcat din mărul PMP. Să creadă cine vrea în declaraţiile frumoase susţinute în conferinţa de presă, despre credinţa comună în dreapta şi despre altarele pe care le închină lui Băsescu atât Ciolea, cât şi noii săi colegi din PMP! Eu personal cred că racolarea lui Ciolea are cu totul alte dedesubturi, fără nicio legătură cu doctrina de dreapta sau credinţa în acelaşi chip cioplit sau necioplit. Schimbarea de macaz s-a întâmplat peste noapte. Întârzierea conferinţei de presă în care a fost anunţată achiziţia în PMP a lui Ciolea duce cu gândul la faptul că nimic nu a fost premeditat şi că totul s-a făcut în mare grabă şi pe ultima sută de metri.

Ciolea nu era oricum un candidat cu şanse. El nu a reuşit să adune niciodată suficiente voturi ca să câştige Primăria Pui, cu atât mai puţin să obţină un mandat de parlamentar pe întreg Colegiul Haţeg – Călan – Ţinutul Pădurenilor. Nici candidatul PMP nu are şanse în respectivul colegiu, cu atât mai mult cu cât este singurul candidat „paraşutat” de la Bucureşti, nu are structuri în zonă şi nici primari care să-l susţină.

Este mai mult decât evident că „şutirea” candidatului PDL nu are legătură cu campania electorală pentru alegerile parţiale şi nici cu cea pentru Parlamentul European. PMP a lăsat PDL cu pantalonii în vine şi asta poate să reprezinte o lovitură puternică de imagine în disputele dintre cele două partide legate de supremaţia pe partea dreaptă a eşichierului politic. Pentru a nu ştiu câta oară liderii PDL Hunedoara au greşit alegând să pornească la luptă alături de oameni cu un caracter îndoielnic, oameni şantajabili sau trădători cu vocaţie. Ioan Ciolea este un personaj care se încadrează lejer în toate cele trei trăsături de comportament. Acesta şi-a dorit permanent să ajungă la putere şi a acumulat numeroase frustrări că nu a reuşit niciodată să-l „bată” în alegeri pe Victor Stoica, rivalul său politic din Pui. Legătura sa cu PDL a fost doar una conjuncturală. Pentru Ciolea partidul nu era decât un vehicul politic care să-l ajute să ajungă la ţinta sa. Primăria Pui! Candidatura lui pentru Camera Deputaţilor a fost doar una conjuncturală, pentru a nu rămâne PDL fără un om înscris în cursa electorală. Nimeni, nici măcar el nu credea într-un succes în urma votului şi nimeni nu-şi dorea o victorie. În aceste condiţii nu a fost foarte greu de şantajat sau poate doar rugat frumos Ciolea să se răzgândească şi să refuze să mai joace un rol secundar. Îngrijorător este doar că liderii PMP s-au străduit să-l racoleze pe candidatul PDL. Un gest nesportiv care arată că noul partid nu este nici pe departe ceea ce spun Udrea şi Băsescu, un nou concept politic. PMP nu este străin de tot ce înseamnă mizerie politică dâmboviţeană, de la şantaj la racolări de membri. De aici, la marea corupţie este un singur pas. „Albă ca Zăpada” născută de Băsescu din spuma mării şi cosiţele blondei Elena se arată a fi acelaşi balaur cu şape capete gată să arunce flăcări pe nări şi să înghită tot ce-i stă în cale. Diferenţa dintre partidele noi şi vechi din România o fac doar procentele voturilor şi accesul la canalele mass-media.