Sare-n ochi
Strategii USL au primit ieri o lecţie dură de la cetăţenii Devei. Zilele trecute devenii au găsit în cutiile poştale fluturaşi editaţi de USL prin care echipa primarului Mircia Muntean şi consilierii PDL erau acuzaţi că se opun reducerii impozitelor şi taxelor locale cu cinci procente. Drept urmare devenii erau chemaţi la şedinţa Consiliului Local să pună presiune pe administraţia municipiului şi să asiste la lupta consilierilor PSD şi PNL pentru reducerea dărilor. Dacă fluturaşii fabricaţi de USL au fost plătiţi atunci “sponsorul” a aruncat banii “pe fereastră”. Pentru că nici un devean nu a fost curios de demersul consilierilor PSD şi PNL pentru reducerea taxelor cu cinci la sută. În schimb sala s-a umplut cu oameni nemulţumiţi de încercarea USL de a schimba criterile de repartizare a locuinţelor sociale. Bănuiesc că oamenii nemulţumiţi de iniţiativa USL au fost “convocaţi” la şedinţă de primarul Mircia Muntean, dar indiferent dacă e aşa sau nu, toţi “strategii” partidelor ar trebui să înveţe ceva din reacţia devenilor la scrisorile USL şi la chemarea primarului.
În sala de şedinţă au fost prezenţi doar cetăţenii care au avut personal de pierdut ceva. Scăderea impozitelor nu a trezit interesul cetăţenilor, fiind un obiectiv mult prea abstract. În schimb perspectiva de a pierde repartiţia pentru o locuinţă socială i-a scos din sărite pe oamenii care au luat cu asalt sala de şedinţe a Consiliului Local. Este evident că românul nu mai este dispus să lupte pentru idei şi cauze abstracte. Atâta timp cât o măsură nu afectează buzunarul sau nivelul de trai al cetăţenilor, aceştia nu vor mai lupta pentru ea. Poate asta-i motivul pentru care sponsorii USL scot din buzunare bani grei să-i plătească pe cei câţiva demonstranţi care se mai adună în faţa Casei de Cultură din Deva. După 22 de ani de minciună, corupţie şi sărăcie, românii nu mai cred în idei, pentru că nu mai cred de fapt în promotorii ideilor. Ce noutate ar putea aduce în discurs un politician, în campania electorală care stă să înceapă? Oricât ar fi de bine intenţionat un candidat va trebui să promită acelaşi lucruri. În esenţă toate programele se rezumă la: “O viaţă mai bună”; “locuri de muncă”; “reducerea corupţiei”; “salarii mai mari” etc. Dar aceste lucruri le aud românii de 22 de ani. Cum să mai creadă oamenii că promisiunile din această campanie electorală vor fi puse în practică, dacă cele de până acum au rămas vorbe în vânt.
Demagogia şi-a atins limitele fiind învinsă de ea însăşi. Nimeni nu poate fi demagog dacă nu este crezut. Iar încrederea populaţiai în politicieni tinde spre zero. În campania electorală abordarea temelor cu care politicienii vor încerca să mai “aburească” odată electoratul va fi orientată spre aşteptările personale, pregmatice ale oamenilor. Cu alte cuvinte spre găleţi, pomeni electorale şi bani, lucruri mult mai periculoase pentru democraţie decât demagogia dar mult mai sigure pentru succesul politicienilor.
