Sare-n ochi.
Vin veşti din ce în ce mai îngrijorătoare de la Est. Transnistria cere alipirea la Rusia, de asemenea o bună bucată din Ucraina visează acelaşi lucru. Este o chestiune de zile până când Găgăuzia va vrea la rândul ei în braţele „tătucului” de la Moscova. Până să scoată Ponta nasul din buncărul de la Ministerul Apărării, ne trezim vecini cu Rusia. E din ce în ce mai evident că frontierele unor ţări din estul Europei nu mai sunt sigure. Că se schimbă configuraţia regiunii şi că expansiunea rusă înspre Apus a început încet, dar sigur. Pentru cine a învăţat să citească în semne, este clar că nici România nu va fi ocolită de schimbările geostrategice care se prefigurează, chiar dacă aparent suntem sub scutul NATO şi al UE. Dar structurile militare şi alianţele pot fi foarte uşor modificate, mai ales când un popor suveran cere acest lucru.
Care ar fi semnele deocamdată timide care anunţă o mişcare secesionistă în România!?
Din ce în ce mai des şi în mai multe judeţe sau regiuni, mai ales în Ardeal şi Banat, apar sub diferite forme materializate idei referitoare la apartenenţa la o anumită regiune. În Cluj s-a dezvoltat deja o reţea de magazine cu produse din Cluj, în Alba de asemenea, în judeţul Hunedoara sunt puse bazele magazinelor PRO HD.
La fel în Arad, Sibiu şi Timişoara. Toate conceptele sunt de natură să încurajeze economia şi comerţul local, dar şi să întărească sentimentul apartenenţei clienţilor la o anumită zonă. Bucureştiul este din ce în ce mai ocolit şi „miticii” din ce în ce mai detestaţi. Locuitorii zonelor din interiorul arcului carpatic îşi fac din ce în ce mai rar concediile pe litoralul românesc. Nu întâmplător mai mult de jumătate din biletele de avion vândute în Transilvania, Banat, Crişana sau Maramureş sunt pe relaţia Budapesta. Apare tot mai pregnant sentimentul apartenenţei la o anumită regiune şi mândria de a fi Ardelean sau Bănăţean se manifestă la tot mai multă lume, români, maghiari sau saşi. Istoric vorbind, există argumente pentru acest lucru, economic argumentele se transformă în motive de revoltă. Politica fiscală a Bucureştiului care a transferat evidenţele marilor contribuabili din toată ţara în capitală ascunde importanţa reală în aportul la bugetul naţional a regiunii intracarpatice. În realitate Transilvania în sens larg şi Banatul dau mult mai mult decât primesc de la Bucureşti. Până când o să reziste ardelenii să-i ţină în spate pe „moldoveni” şi pe „regăţeni”? Foştii securişti şi activişti PCR mascaţi în UDMR încearcă să mai ţină aprins fitilul bombei numită „revizionismul maghiar”, care însă se „fâsâie” pe zi ce trece. Maghiarii din Transilvania şi românii din Transilvania încep din ce în ce mai mult să conştientizeze apartenenţa la un teritoriu, o istorie şi o cultură comună. Până în urmă cu vreo cinci ani, subiectul autonomiei Transilvaniei şi Banatului era tabu! Acum se vorbeşte din ce în ce mai mult şi mai strident despre asta. La Cluj a apărut chiar şi un post de televiziune care propovăduieşte mândria de a fi ardelean şi încearcă să aprindă conştiinţa apartenenţei la marea familie a ardelenilor. Un post de televiziune care vorbeşte deschis şi argumentat despre istoria Transilvaniei, despre oamenii de valoare de aici, indiferent că sunt români, maghiari sau saşi. Un post de televiziune al ardelenilor adevăraţi. Toate aceste semne sunt acum întărite de un fapt care nu mi se pare întâmplător. Postul de televiziune al ardelenilor a obţinut drepturile de televizare ale meciurilor de Liga 1. Să te ţii de acuma audienţă!
