Sare-n ochi.
Până acum, marea dezbatere a alegerilor europarlamentare a fost prezenţa pe liste a Elenei Băsescu. Mulţi frustraţi din partea dreaptă a politicii şi în special din PDL stăteau cu ochii pe listele Partidului Mişcarea Populară să vadă, până în ultimul moment, dacă apare acolo numele de Băsescu. Culmea este că aceiaşi pedelişti nu dau nicio şansă Mişcării Populare la următoarele alegeri pentru Parlamentul European. Şi atunci de ce ar conta prezenţa Elenei Băsescu pe liste, dacă oricum e doar formală? Până la urmă, fiica cea mică a preşedintelui a anunţat că nu va candida şi a destrămat astfel mai bine de două săptămâni de discuţii şi dezbateri pro şi contra candidaturii ei pentru încă un mandat de europarlamentar. Prezenţa pe locuri eligibile pe listele de candidaţi a unor soţii celebre nu a fost atât de dezbătută în spaţiul public. A trecut ca un fapt normal ca nevesta premierului Victor Ponta şi a liderului PNL, Crin Antonescu, să se claseze pe locuri eligibile pe listele PSD, respectiv PNL, în fond aceste candidaturi pot fi un bun pretext să-ţi ţii nevasta departe, la Bruxelles, pe banii Uniunii Europene. Analiştii de sex masculin au înţeles şmecheria şi au tăcut invidioşi pe norocul lui Ponta şi al lui Antonescu, iar cele de sex feminin au tăcut din spirit de solidaritate feministă.
Aplecând puţin ochii spre judeţul Hunedoara, nu putem observa decât sărăcia de politicieni de top, capabili să prindă un loc eligibil pe listele europarlamentare. Din acest punct de vedere, putem să ne confundăm lejer cu Ţinutul Secuiesc, pentru că singurul hunedorean care are o şansă reală să reprezinte judeţul în legislativul continental este udemeristul Iuliu Winkler, care se află pe prima poziţie pe listele electorale propuse de Uniune. În rest, prezenţa conjudeţenilor pe liste este mai mult formală, fără şanse ca vreun alt hunedorean să ajungă la Bruxelles. Acest lucru spune multe despre nivelul politicii hunedorene.
Un alt hunedorean se află pe locul şase pe listele Partidului Noua Republică. Este vorba despre plasticianul Andrei Rosetti, acesta fiind cel mai bine clasat hunedorean după Iuliu Winkler. Este însă greu de crezut că „fragilul” partid care are ca simbol stejarul va avea şansa să bage vreun reprezentant în Parlamentul European, cu atât mai puţin şase, pentru a prinde un „tren” de Bruxelles şi reprezentantul judeţului Hunedoara.
În aceste condiţii, miza alegerilor europarlamentare pentru hunedoreni este extrem de mică. Greul în campania electorală şi în special în ziua alegerilor îl vor duce primarii care trebuie să scoată cât mai mulţi oameni la vot şi să obţină un rezultat cât mai bun pentru partidele pe care le reprezintă. Liderii de la centru şi alături de ei cei judeţeni au încălecat deja edilii şi le-au impus adevărate „cote” de voturi, în condiţiile în care majoritatea populaţiei nu ştie nici cu ce se ocupă Parlamentul European şi nici cine sunt personajele care se vor duce acolo să-i reprezinte. Timp de patru ani, niciun europarlamentar din afara judeţului nu a călcat să-şi salute măcar electoratul. Singurul care a venit acasă şi a formulat rapoarte de activitate a fost Iuliu Winkler. În mod logic, hunedorenii ar trebui să-l voteze indiferent de apartenenţa sa politică. Este unicul produs autohton prezent în Parlamentul European. Din păcate însă, lucrurile nu vor merge aşa, pentru că electoratul scârbit va sta acasă, iar cel cuminte va ieşi la vot scos de edilii montaţi de liderii politici care vor trage tare să raporteze îndeplinirea planului la vot.
