Sare-n ochi
O mamă îşi ucide copilul de doar câteva luni ca jertfă pentru Dumnezeu. La doar câteva zile un monstru îşi ucide doi copii înecându-i. Cu puţin timp în urmă un alt bărbat s-a sinucis după ce în prealabil şi-a omorât copilul. Categoric, boli sunt multe în lumea asta, nici măcar medicina nu le cunoaşte pe toate. Dar totuşi câţi psihopaţi circulă liberi pe străzi, fără ca cineva să bănuiască măcar o clipă potenţialul pericol pe care aceştia îl pot reprezenta? Sunt convins că omenirea este pe calea autodistrugerii. Sub pretextul unor drepturi personale cum ar fi cel la imagine şi la intimitate, psihopaţii sunt lăsaţi să circule liber printre noi, fără ca cineva să-i poată trimite în spitale specializate, doar atunci când este prea târziu. Femeia din Braşov care şi-a ucis copilul a fost internată la un centru de sănătate mintală. Soţul său ştia că este labilă psihic. Făcea parte dintr-o comunitate religioasă foarte atentă la membrii săi. Cu toate astea în momentul în care a auzit vocea divină care-i poruncea să-şi omoare copilul era însărcinată şi mai avea şase copii. Cum poate o societate responsabilă să-i permită unei femei psihopate de 27 de ani să nască opt copii? Dacă societatea modernă nu ar aplica legi ipocrite o astfel de femeie ar fi fost sterilizată după prima sau a doua naştere. Ce educaţie pot să primească copiii unei femei psihopate, într-o familie care trăieşte la limita subzistenţei? Societatea îşi asumă practic riscul de a lăsa în libertate potenţiali criminali punând astfel în pericol vieţile unor copii sau a persoanelor care vin în contact cu aceştia. Cred că “discreţia” pe care oamenii o manifestă unii faţă de ceilalţi, în special în ţările dezvoltate, nu este un comportament tocmai adecvat pentru siguranţa comunităţilor. Trăim vremuri în care nu ne cunoaştem vecinii, în care nu ne interesează nimic din ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă nu ne afectează în mod direct. Acest comportament poate să ducă la mişcarea în libertate a unor monştrii, iar dreptul la intimitate şi imagine poate fi plătit – cum sunt cazurile din ultimile săptămâni – cu vieţile unor copii nevinovaţi. Nu pot să-mi explic cum un tată nebun, care-şi leagă de el fetiţa de doar trei ani şi aşteaptă să se înece împreună poate să obţină în instanţă dreptul de a-şi vizita copii şi a-i lua de lângă mamă. Aceeaşi mamă care, inconştientă, îşi lasă fetiţa cu un tată cu antecedente suicidale şi labil psihic. Bolile psihice nu apar peste noapte. Semnele comportamentelor deviante se pot observa, dacă cineva din apropierea bolnavului este interesat să le observe. Dacă însă, ne ascundem după deget, ca să nu lezăm imaginea sau intimitatea nebunilor, mulţi copii nevinovaţi vor mai plăti cu viaţa indiferenţa unei societăţi din ce în ce mai egoiste.
