Sare-n ochi.
Se transformă oare România într-un stat fundamentalist ortodox? La cum se pleacă statul în faţa „sfintelor bărbi” ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe, se pare că nu mai durează mult până România va fi prima ţară europeană în care dogmele religioase vor trece peste legile statului. Acest lucru este totuşi doar o aparenţă, pentru că atât clasa politică, cât şi Biserica Ortodoxă nu au niciun Dumnezeu, acţionând de fapt într-o cârdăşie electorală din care fiecare parte are de câştigat. Politicienii primesc binecuvântarea popilor şi implicit voturile pupătorilor de moaşte, iar Biserica este „miluită” cu sume fabuloase care se scurg ca într-o gaură fără fund în buzunarele ierarhilor nesătui. Recent Episcopia Devei şi Hunedoarei a dispus tăierea unor copaci falnici din curtea Catedralei, care urgent au fost puşi la pământ fără avize legale. Autorităţile care ar fi trebuit să constate încălcarea legislaţiei privind protecţia mediului au reacţionat, chiar dacă cu oarecare întârziere, şi cu maximă blândeţe, şi au găsit „ţapul ispăşitor”. Ca nu cumva să supere preacuvioasele „bărbi” din conducerea episcopiei, inspectorii Gărzii de Mediu au sancţionat Primăria Deva cu avertisment. Oare chiar Biserica este mai presus de lege? Că doar nu primarul a intrat cu forţa în curtea episcopiei să taie după mintea lui copacii falnici ce străjuiau catedrala! Este evident că fără „binecuvântarea” episcopului Gurie, niciun dinte de fierăstrău nu ar fi îndrăznit să ciobească scoarţa vreunuia dintre pinii doborâţi. Şi atunci de ce oare nu este sancţionat „vlădica”? În mileniul trei mai crede cineva în povestea cu „bărbosul” care vine din cer şi aplică asupra oamenilor blestemele bărboşilor sfinţiţi de pe pământ? Nici vorbă de aşa ceva! E drept că mai sunt milioane de oameni care sunt gata să stea zile întregi în faţa unor oase, cu credinţa că acestea le vor aduce noroc, sănătate sau bogăţie. Dar afacerea dintre instituţiile care fac şi aplică legi şi Biserică este de altă natură. Cam de aceeaşi natură mercantilă ca între pupători şi moaşte! Oamenii care stau să pupe oasele făcătoare de minuni aşteaptă o recompensă pentru efortul lor. Un fel de târg cu divinitatea în care ei pierd vremea, iar Dumnezeu, în schimb, trebuie să le îndeplinească dorinţele. Politicienii sunt şi mai pragmatici. Ei vor voturi pentru a ajunge la putere. Şi nimic nu este prea mult atunci când voturile pupătorilor de moaşte îi ţin pe ei la putere. În această situaţie sunt politicienii din toate partidele, aflate la un moment dat la putere. Pentru o vorbă bună pusă în faţa credincioşilor, popii primesc imunitate în faţa legii, bani pentru construiri şi renovări de biserici sau case parohiale. În plină criză economică, singura instituţie care prosperă este Biserica Ortodoxă. Se construiesc catedrale, mănăstiri şi biserici cu bani de la bugetul de stat, în timp ce spitalele, centrele sociale sau şcolile stau de multe ori să se dărâme. Ierarhii bisericii umblă în limuzine, locuiesc într-un lux opulent în palate construite de multe ori din bani publici. Smerenia şi cumpătarea sunt vorbe goale, valabile doar pentru credincioşi, nu pentru „prea sfinţii părinţi” ai norodului. Adevărata credinţă se chinuie să reziste, aproape sufocată de ierarhii avizi de putere, în câte o mănăstire veche, unde obşti monahale mici conduse de stareţi sau stareţe cu har încearcă să conserve credinţa în Dumnezeu, fără să facă din asta o afacere. Peste ei, avizi de imagine şi putere, tronează episcopii, arhiepiscopii, mitropoliţii şi patriarhii, spoiţi în aur din cap până în picioare, aplecaţi nu din smerenie ci de la greutatea lanţurilor şi crucilor din aur masiv purtate la gât, în totală contradicţie cu sărăcia în care trăieşte „turma de credincioşi”.
