Sare-n ochi.
Sfânta Scriptură pomeneşte ceva despre un loc cu verdeaţă. Precis nu se referă la verdeţurile puse în oală pentru prepararea numeroaselor feluri de mâncare cu care se delectează la o singură masă Vlădica. Mai repede aş interpreta acest loc cu verdeaţă ca fiind un fel de grădină, apropiată de cea a Edenului, în care Casa Domnului să se înalţe dintre pomi falnici şi tufe pline de flori printre ramurile cărora să se audă triluri vesele de privighetori, mierle sau ciocârlii. Cam aşa cum era până acum câteva zile grădina Catedralei Episcopale din Deva. Dar locul cu verdeaţă din imaginaţia mea, biet păcătos muritor, nu se suprapune peste voia mai marelui peste Biserica Ortodoxă din judeţul Hunedoara. Probabil că pomii din jurul catedralei umbreau lăcaşul de cult şi îl fereau de vederea ageră a Celui de Sus, filtrând astfel rugăciunile aprinse şi glasul Vlădicii în relaţia cu divinitatea. Ori poate pomii falnici ascundeau de vederea muritorilor de rând Casa Domnului, făcând inutilă iluminarea acesteia pe timp de noapte. Şi totuşi, nu cred că enoriaşii nu găseau drumul spre biserică din cauza pomilor acelora frumoşi din grădina care o înconjoară. Cu toate astea, într-o bună zi, Domnul a fost nevoit să audă în jurul casei sale glasuri de „drujbă” şi să vadă cum pomii falnici sunt culcaţi la pământ, fără nicio explicaţie coerentă şi logică din partea „sfinţiilor lor”, celor care administrează lăcaşul de cult. Reprezentanţii Primăriei s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont, spunând că ei au acţionat la cererea preoţilor. Drujbiştii au tăiat la cererea Primăriei şi pomii au căzut la pământ că aşa a vrut Dumnezeu. Cum Dumnezeu nu are purtător de cuvânt, iar „reprezentantul” său în judeţul Hunedoara are dar îl ţine bine ascuns, rămâne un adânc mister de ce a fost nevoie ca o grădină frumoasă din jurul Catedralei Episcopale să fie distrusă. Băieţii şi fetele care salvează uniţi România nu au avut vreme să audă „glasul” drujbelor şi nici să vadă culcaţi la pământ copacii din jurul Catedralei. E normal, lupta contra mineritului e mult mai importantă decât nişte amărâţi de copaci puşi la pământ în câteva minute într-un oraş care şi aşa are deficit de zone verzi. Răul a fost deja făcut. Probabil că nu va fi nici primul, nici ultimul. Atâta timp cât sunt tăiaţi pomi ca să se vadă mai bine, din drum, o biserică şi un palat episcopal, este evident că bisericile sunt construite pe pământ şi nu în suflet aşa cum îşi dorea şi propovăduia Iisus Hristos. Pentru mult mai puţin decât se întâmplă în Biserica Ortodoxă din zilele noastre, Mântuitorul a ameninţat că dărâmă Templul Ierusalimului. Sper să nu facă asta şi cu Biserica din Deva. Să fi început cu pomii din jurul ei?!
