Sare-n ochi.
Ponta nu s-a dus la Iaşi în ziua de 24 ianuarie! A declarat că are probleme mult mai importante, a bombănit ceva despre unire şi interesul naţional, şi a dispărut în ceaţă aşa cum o face de obicei în ultima vreme. A reapărut duminică dimineaţă, când jumătate de ţară era sub zăpadă. L-au găsit reporterii unei televiziuni de ştiri când ieşea dintr-o sală de sport. A fost la un meci de baschet cu “gaşca”. Nu e glumă! Premierul României a fost să se relaxeze la un meci de baschet cu prietenii când sute de mii de români se luptau cu zăpada. Acelaşi premier al României care servea cina la un restaurant de lux din Bucureşti când instituţiile statului condus de el nu erau capabile să ajungă în timp util la un avion căzut în munţi. Doi oameni au plătit cu viaţa “cina premierului”. Nu aşteaptă nimeni de la Ponta să se urce pe cal, să ia baltagul în mână şi să se arunce între duşmani, cum se zice că făcea Mihai Viteazul. Dar ne aşteptăm de la un Premier responsabil să pună la punct un sistem funcţional pentru situaţii de urgenţă, şi din momentul în care acesta merge impecabil nu mai este nevoie de el. Dar orice sistem legat de Guvernul României este departe de a funcţiona impecabil. Din contră, am putea spune că este gripat şi abia poate fi urnit. De obicei, şi din păcate, coordonarea operaţiunilor de către cel mai mare şef este imperios necesară. Iar când cel mai mare şef joacă baschet sau ia cina liniştit în situaţii limită pentru concetăţeni, nu putem să-l catalogăm altfel decât iresponsabil. După declaraţiile iresponsabile în legătură cu justiţia şi statul de drept, Ponta a trecut şi la gesturi de aceeaşi natură.
Revenind la ziua de 24 ianuarie, trebuie remarcată scuza lui Ponta şi “acuza” lui Antonescu la adresa premierului. Ponta a spus că nu ajunge la Iaşi pentru că nu este importantă unirea, dar primează interesul naţional. În acelaşi timp Antonescu a spus că Ponta nu a a juns la comemorarea “micii uniri” pentru că s-a temut să nu fie huiduit. Oricum a fost huiduit, dar după modelul “struţesc” pe care-l aplică în ultima vreme, a băgat capul în pământ şi dacă nu a auzit cu propriile-i urechi huiduielile, e ca şi cum nici nu ar fi fost. Tragem concluzia că pe Ponta l-a reţinut la Bucureşti interesul naţional! Am auzit de milioane de ori cuvântul acesta – INTERES NAŢIONAL – rostit de la Ceauşescu la Ponta de absolut toţi politicienii care s-au perindat pe la conducerea României, sau prin opoziţie la conducerea României. Nimeni nu a definit acest “interes naţional”. Pentru Ceauşescu era probabil achitarea datoriei externe, pentru Iliescu, înlăturarea lui Ceauşescu, pentru Văcăroiu, “încă una mică”, pentru Năstase, şapte case, pentru Băsescu probabil că un wiskey cu gheaţă şi pentru Vadim Tudor un rudotel. Pentru toţi politicienii putem intui care ar fi fost, mai în glumă, mai în serios, interesul naţional. Pentru Ponta este greu de definit acest termen. Vorbind serios, singurul interes naţional pe care l-a şi definit Ponta ca atare este debarcarea lui Băsescu. De doi ani întreaga energie a unei alianţe politice cu largă susţinere parlamentară a fost îndreptată spre acest deziderat definit de Ponta ca “interes naţional”. Economia aproape în colaps, justiţia pe cale de a fi subordonată baronilor locali, instituţiile statului care nu funcţionează, investiţiile oprite, nivelul de trai al populaţiei în cădere liberă, nu sunt nimic în faţa visului uriaş al primului baschetbalist al ţării… Debarcarea lui Băsescu este pohta ce pohteşte Ponta!
