Sare-n ochi
Pe cât se înfometează mai tare, pe atât Cazacu demonstrează că unde nu-i cap vai de stomac. Cu neuronii tulburaţi de glicemia care probabil a început deja să-i scadă, primarul Bradului s-a apucat să scrie epistole. Primul destinatar, Emil Boc! În scrisoarea deschisă trimisă Premierului, edilul din Brad îl informează despre istoria acestor locuri, încă de pe vremea în care Agatârşii scoteau aurul pe care-l dădeau ca taxă de protecţie marelui Burebista, fără să ceară în schimb subvenţii pentru căldură. Lecţia de istorie cuprinde – nici nu se putea altfel – răscoala lui Horea, revoluţia lui Iancu şi cei “15 ani lumină pe care cu profundă mândrie patriotică îi numim Epoca Nicolae Ceauşescu”. Nu lipsesc din scrisoarea lui Cazacu nici referirile la închiderea minelor din perioada capitalistă. Totuşi edilul din Brad nu pomeneşte nimic despre “ciuma lui Caragea”, epidemia de gripă spaniolă din 1916 şi nici despre mineriadele în care însuşi Cazacu şi-a mânat în luptă ortacii în asediul capitalei. În zilele următoare obiectivele primarului Florin Cazacu vor creşte odată cu glicemia. Următoarele scrisori vor fi adresate către Patriarhie şi Vatican. Edilul din Brad va solicita celor doi capi ai bisericii creştine Ortodoxe Române respectiv a celei Catolice, distincţii pentru postul negru pe care-l ţine înaintea Crăciunului.
Lăsând gluma la o parte situaţia brădenilor este disperată nu pentru că rabdă frigul în case – asta este o problemă rezolvabilă în termen scurt de un primar responsabil – ci pentru că au în fruntea oraşului un edil al cărui comportament frizează nebunia. Debarcat de la conducerea PSD, de către colegii săi, care şi-au dat seama că este incompetent, Cazacu nu are altă ambiţie decât să se întoarcă în fruntea partidului şi să se răzbune pe cei care nu l-au susţinut. (Cu toate că primarul Bradului nu ar mai avea şanse să ajungă liderul social democraţilor din judeţul Hunedoara nici dacă ar rămâne singur în partid. Nu ar avea cine să-l voteze. Iar dacă ar fi doi, celălalt sigur nu l-ar vota.) Ambiţia politică a lui Cazacu îi costă pe brădeni, pentru că tot circul cu greva foamei pentru căldură are două motive. Primul este conul de umbră în care a intrat primarul Bradului şi al doilea să pună mâna pe nişte bani de la Guvern pe care apoi să-i ghidoneze după bunul plac.
Cazacu nu s-a mai văzut de mult la televizor, iar ca să intre pe prima pagină a ziarelor, în lipsa unor realizări remarcabile, a fost nevoit să plătească bani grei unor jurnalişti de casă. Cea mai bună reţetă să se facă văzut a fost greva foamei. Un protest la care edilul din Brad nu este dispus să renunţe nici măcar atunci când problema încălzirii este rezolvată. Pentru că pe el nu problema încălzirii şi a brădenilor îl interesează, ci propaganda în interiorul partidului. Cazacu vrea cu orice preţ să puncteze în faţa preşedintelui Ponta. Şi cum o poate face mai bine decât pretinzând că este gata să moară de foame decât să plece la alt partid, cu toate presiunile (de către cine oare?) care se fac asupra lui?!. Parafrazându-i pe “Golanii” din Piaţa universităţii, Cazacu-i cântă lui Ponta la ureche, cu glasul stins al unuia care nu a mai mâncat de ceva vreme: “Mai bine mort decât pedelist”. Dar de ce nu renunţă Cazacu la greva foamei nici măcar atunci când este clar că va fi asigurată păcura pentru toată iarna cu sprijinul Guvernului? Pentru că păcura de la Rezervele de Stat nu este purtătoare de şpăgi şi comisioane. Pentru că şeful Rezervelor de Stat nu-i va oferi lui Cazacu o excursie într-o ţară exotică, la vară, ca să-şi încarce epiderma cu căldura care le lipseşte brădenilor iarna. Argumentul cu executivul care nu vrea să-l ajute este unul pur demagogic, pentru că primarul Bradului nu are nevoie de ajutor, el are nevoie de pomană.
