Sare-n ochi
O să fac alergie dacă mai aud vorbindu-se despre semafoarele din municipiul Deva. În primăvară, când a început proiectul, toată lumea discuta şi suduia şanţurile săpate în asfalt… (da, în asfaltul ăla proaspăt turnat pe străzile din localitate. Asfaltul ăla mult aşteptat după operaţiunea ISPA, asfaltul blocat de contestaţii mai bine de un an. Acel asfalt „tocmit” de Mircică şi botezat de Petrică, anunţat cu surle şi trâmbiţe la trei zile de la preluarea mandatului, ca să zică boul de alegător cu trei neuroni între urechi că uite ce potent e noul primar… a făcut în trei zile ce n-a făcut altul în patru ani). Să revenim la semafoare, deci. Din momentul în care s-a înfipt pimul târnăcop în trotuarele şi străzile asfaltate, au început şi polemicile pe tema proiectului, variaţiunile pe aceeaşi temă şi discuţiile fără conţinut. Fiecare devean de la ăl’ cu ţâţa-n gură, până la ăl’ cu barba sură îşi dădea cu părerea despre cum ar fi trebuit săpat şanţul mai la stânga sau mai la dreapta, fiecare şofer blama în gura mare gropile hand-made din carosabil şi eventuale semafoare care nu funcţionau. Unii şi-au rupt şi picioare, mâini, roţi de la bicicletă, tot în săpături. Dar ce e „şanţ ca şanţul trece”… S-a „vindecat” asfaltul, au rămas „cicatricile” – adică denivelările. Nicio problemă dacă nu se văd acum, o să se simtă la iarnă, e încă proaspăt.
Şi a venit ziua cea mare. Ziua în care inteligentul sistem de semaforizare a fost pus în funcţiune. Led-urile (că nu-i cu becuri incandescente să consume mult) licăresc ca sufletul unei copile în faţa vitrinei cu păpuşi. O nebunie. O feerie. Cel mai cel dintre cele mai cele sisteme de management. Doar noi şi încă vreo şase localităţi din ţară avem aşa ceva. Aţi auzit băăăăăăăăăă, din ŢARĂ! Nici fandosiţii de la Timişoara nu au semafoare ca ale noastre, iar noi cârcotim de zor, ba că nu fluidizează, ba că aşteptăm ca fraierii să se facă verde din 200 în 200 de metri, ba pe dracu’, ba pe lacu’. Păi ce? Dacă obiectivul general al proiectului (ăla tocmit de Mircia şi botezat de Petrică) spune că se vor reduce consumul de carburant, emisiile de dioxid de carbon, timpii de aşteptare şi că sistemul fluidizează până în pânzele albe, înseamnă că aşa e. Dacă Primăria cu Petrică la timonă spune în comunicări foarte bine puse la punct că sistemul e la cele mai înalte standarde şi în conformitate cu toate legile în vigoare înseamnă că aşa e. Dacă rutieriştii şi boacterii locali, laolaltă cu jandarmii şi echipajele medicale de intervenţie rapidă, chiar şi Nicula, senatorul din Valea Jiului cu domiciliul în capitala de judeţ au înclinat capul şi au mulţumit administraţiei locale pentru noile semafoare, înseamnă că ele sunt bune, formidabile, mirobolante, bigubastice, minunabile, iar noi suntem nişte nerecunoscători, nişte răi care căutăm nod în papură. Iar şoferii, nişte cârcotaşi, mereu nemulţumiţi.
Doar specialistul nu a pus semaforul în drum de nebun. Sau la ce vă aşteptaţi? S-au făcut studii elaborate, aprofundate…. semafoare au răsărit exact acolo unde existau treceri de pietoni. Ce? Ăla nu e studiu, să numeri oamenii care traversează strada? Oamenii şi locul. Să numeri zebrele? Lasă că vedem noi şoferii nemulţumiţi, de marţi încolo, când expiră cele două săptămâni în care semafoarele şi-au făcut deja istoricul de trafic, şi-au învăţat lecţia şi îşi vor revărsa inteligenţa pe străzile şi întru folosul şoferilor deveni. Dar până atunci… până atunci? În Deva laitmotivul lunii august nu e vacanţa, sunt semafoarele.
