Sare-n ochi
La cum se văd lucrurile din judeţul Hunedoara, singura şansă a dreptei politice este să se regrupeze în jurul PNL în momentul iminentei rupturi a USL. Partiduleţele mărunte care încearcă să leviteze undeva în dreapta scenei politice nu sunt capabile decât să adune „dejecţiile” PDL. Ori oamenii cinstiţi, scârbiţi de ceea ce înseamnă politica mioritică, tocmai de aceste „dejecţii” se feresc. Pe partea dreaptă, toată lumea aruncă cu pietre în clasa politică, toată lumea susţine că vrea o primenire a acesteia, dar nimeni nu dovedeşte că există şi voinţă pentru punerea în aplicare a sloganurilor electorale. Un om corect, unul dintre cei aproape 60 la sută din cetăţenii care nu mai ies la vot scârbiţi de politică, nu s-ar regăsi nici alături de ex pedeliştii Cristian Grigoraş şi Marius Vladu la Forţa Civică, nici alături de Alexandru Lăutaru, fosta marionetă pedelistă a Monicăi Ridzi, la Mişcarea Populară şi categoric nici alături de duplicitarul Dorin Gligor, penalul Mircia Muntean, sforarul Dumitru Armăşescu sau grandomanul Mircea Borca în PDL. Oamenii cinstiţi aşteaptă de multă vreme un partid care să-i reprezinte şi acesta nu apare pentru că orice „embrion” politic este urgent infestat de stafilococii existenţi pe piaţă. Ar mai rămâne în zona de dreapta Noua Republică, formaţiune care a reuşit să se „trateze” de unul dintre liderii importaţi pe filieră PDL, dar acest partid mult prea legat de Mihail Neamţu este încă tributar lipsei de experienţă şi discurs a liderului său naţional. Tinerii sunt ţinuţi la mantinelă de nişte lideri plini de frustrări care se uită cu jind din opoziţie la furtişagurile puterii şi fac planuri cum să fure la rândul lor când vor ajunge din nou la ciolan. De fapt, la asta se rezumă întreaga filozofie politică din România. Partidele din opoziţie se luptă să ajungă la putere ca să facă exact ceea ce le reproşează adversarilor politici că fac. Să pună mâna pe resursele financiare publice. Din punct de vedere al opoziţiei, dreapta din judeţul Hunedoara nu are nici un fel de credibilitate. (Nu că cea de la centru ar avea mai multă!) Lideri controversaţi plecaţi cu tinichele de coadă de prin alte partide nu vor putea să atragă în jurul lor decât tot oameni de aceeaşi moralitate îndoielnică. Aceleaşi lichele gata orcând să facă orice compromis pentru o funcţie din care să scoată un mic profit personal. Oameni pentru care spiritul comunitar nu există, iar onoarea este doar o vorbă în vânt. Toţi liderii dreptei hunedorene se înscriu, fără excepţie, în modelul politicianului mioritic şi sunt mult mai ipocriţi şi demagogi decât cei din USL. Liberalii şi pesediştii nu blamează clasa politică. Nu susţin schimbarea acesteia. Liderii USL îşi asuma apartenenţa la o clasă politică imperfectă şi coruptă. Nu momesc electoratul scârbit de modul în care se face politica în România ca nişte lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, pentru ca odată ajunşi la putere să uite toate promisiunile. Nu cred în schimbarea clasei politice prin migrarea aceloraşi politicieni abjecţi de la un partid la altul şi rotirea acestora aidoma unor ciori înfometate deasupta stârvului politicii de dreapta. Cu asemenea lideri judeţul Hunedoara nu se va impune niciodată în lupta politică de la Bucureşti. Pentru liderii de la centru, nici Grigoraş, nici Vladu, nici Lăutaru şi nici Gligior nu contează decât ca nişte pioni pe tabla de „Piticot” (şahul este mult prea inteligent pentru mişcările dreptei româneşti!).
