Sare-n ochi
Joaca de-a uite Finanţele în judeţul Hunedoara, nu sunt Finanţele în judeţul Hunedoara m-a lămurit încă o dată, – cu toate că nu mai era nevoie – că regionalizarea în România se face după ureche. Dar nu lăutăreşte, după ureche! Ci după cum îl trage socrul Sârbu pe „pisicuţu’” Ponta de urechi. Tare trebuie să se fi supărat primul socru al României în momentul în care a auzit că ginerele vrea să-i sufle Finanţele de pe malul Begăi, şi în plus era cât pe aici să arunce Finanţele de pe întreaga regiune în braţele lui Ruşanu. Nu se ştie cât mai ţine USL, aşa că pesediştii nu-şi permit să piardă controlul pe nicio instituţie publică şi cu atât mai puţin pe Finanţe. Regionalizarea aşa cum o vede USL este de fapt o împărţire a teritoriului în funcţie de interesele baronilor locali. Împrăştierea instituţiilor publice pe întreaga suprafaţă a regiunii este o utopie, în care nici Ponta şi nici Dragnea nu pot să creadă, dar pe care o susţin ca să adoarmă vigilenţa liderilor din teritoriu. Stabilirea sediilor regionale ale unor instituţii în judeţe diferite nu ar face altceva decât să încurajeze turismul. Pentru că un om care are treabă la patru instituţii localizate în Reşiţa, Timişoara, Deva şi Arad ar avea de umblat cel puţin două zile până să-şi rezolve problemele. Şi nu cred în teorie că în fiecare judeţ se vor deschide oficii ale direcţiilor regionale. Cu siguranţă că se vor deschide, dar după bunul obicei românesc treburile tot la centru se vor rezolva cel mai uşor şi mai sigur. Nicăieri în lume nu s-a făcut regionalizarea prin „explozia” instituţiilor publice. Peste tot există o capitală de regiune în care se regăsesc toate direcţiile regionale, coordonate de un guvernator regional. În aceste condiţii, ideea lui Dragnea este doar un praf în ochii baronilor locali şi în special ai celor liberali.
Dar nu numai aberaţia cu împrăştiatul instituţiilor publice este un punct slab al regionalizării. Cu înfiinţarea regiunilor fără restructurarea judeţelor şi a reformei administrativ-teritoriale, nu se face aproape nimic. Ne vom trezi cu o structură în plus care va prelua câte ceva din atribuţiile judeţului. Reforma administrativă trebuie să înceapă, până la regionalizare, cu o restructurare administrativ-teritorială a localităţilor. Încă avem comune sub 1000 de locuitori care au primărie, consiliu local şi un aparat birocratic aferent. De aici ar trebui să pornească reforma administraţiei publice locale şi stoparea risipei de fonduri publice. Pentru marionetele care conduc Guvernul României este însă imposibil să facă aşa ceva fără să afecteze interesele economice şi politice ale baronilor care conduc judeţele şi care la rândul lor au mari datorii la primarii localităţilor, indiferent de mărimea acestora. Cu cât sunt mai disparate şi mai multe localităţile dintr-un judeţ, cu atât sunt mai greu de controlat fondurile publice care se investesc în acestea. Ori o mare parte din aceste fonduri se întorc în diferite forme spre baronii care conduc judeţele şi de la ei mai departe spre liderii politici care administrează ţara. Cât timp nu există un lider puternic în fruntea României, ci o marionetă a baronilor locali, reforma administrativă nu va avea conţinut. Ea va fi făcută doar de formă, pentru liniştirea Uniunii Europene, după urechea lui Ponta. Ureche controlată îndeaproape de „tata” Sârbu.
