Sare-n ochi
Mişcarea Populară poate fi o mişcare deşteaptă a puterii sau din contră un eşec lamentabil. În momentul de faţă intenţia lui Traian Băsescu de a crea Albă ca Zăpada din doi pitici s-ar traduce popular în următorul mod: Avem pe drum o balegă şi încă o balegă. Dacă le punem într-o pungă putem să obţinem două balegi sau îngrăşământ ecologic. Va putea oare Băsescu să vândă noul produs ca “îngrăşământ ecologic”? Asta este întrebarea pe care şi-o pun în momentul de faţă membrii vechi ai PDL.
Presiunea deputaţilor UNPR asupra colegilor democrat-liberali este uriaşă. Practic susţinerea guvernului MRU depinde de formarea unei formaţiuni politice care să asigure intrarea în Parlament a liderilor UNPR, un partid care nu poate să treacă singur de pragul electoral. Să fie oare UNPR soluţia imorală acceptată de Băsescu? Primăvara poate să aducă mişcări serioase pe scena politică în condiţiile în care pe lângă partidul “Generalului” şi UDMR şantajează constant colegii de coaliţie. Cât va rezista oare noul guvern în aceste condiţii şi care vor fi costurile politice pe care le va plăti PDL pentru susţinerea acestuia?
Este evident că “poezia” cu înoirea clasei politice nu poate fi luată în serios în cazul formării Mişcării Populare prin contopirea dintre PDL şi UNPR. În primul rând pentru că această nouă formaţiune politică are ca scop principal formarea unui vehicul electoral pentru Oprea, Diaconescu, Sârbu şi ceilalţi parlamentari “fugari”. Pe de altă parte nici greii din PDL nu dau semne că ar face un pas îndărăt să-i lase pe tineri în băncile Parlamentului.
Guvernul MRU, cu toţi miniştrii tineri şi noi nu va avea nici un efect asupra electoratului dacă în campania electorală oamenii vor avea de ales dintre aceaşi parlamentari ai puterii cunoscuţi de alegători şi blamaţi de opoziţie timp de patru ani. Şi în nici un caz ascunderea lui Ioan Oltean sau a lui Şerban Mihăilescu sub alte culori şi a unei noi sigle nu cred că va determina electoratul să-i voteze. O adevărată rebranduire a PDL ar trebui să înceapă în primul rând cu numele viitorilor candidaţi.
Aşa cum arată scena politică în momentul de faţă este practic imposibilă o înoire a clasei politice fără sprijinul PSD. Singurul scenariu posibil este o largă susţinere parlamentară pentru Guvernul MRU, asigurată cu sprijinul lui Ponta. În aceste condiţii PDL poate să le dea peste bot colegilor de coaliţie şi să nu mai accepte şantajul acestora. Cu un partid eliberat de balastul numit UDMR şi UNPR, partidul condus de Emil Boc poate să tragă aer în piept şi să înceapă, în timpul scurt cât a mai rămas până la alegerile parlamentare o adevărată schimbare a clasei politice, ceea ce ar însemna o reală rebranduire, cu toate efectele benefice care rezultă din asta. Rămâne să vedem ce a învăţat Ponta în America şi care este noua sa viziune despre evoluţia României în următoarele 10 luni.
