Sare-n ochi
Marea problemă a românilor este spiritul de turmă, conformismul la orice prostie este “în trend”, mimetismul. Toate astea pe fondul lipsei totale de logică. S-a dat startul colectării de alimente pentru sinistraţii din judeţele afectate de căderile masive de zăpadă. Ca pe vremuri la Daciadă, toţi liderii de partid, cu mic cu mare, de la organizaţiile de femei, tineret şi şoimii patriei (dacă or mai fi), de toate culorile politice s-au apucat să adune saci cu făină, ulei, apă minerală, plată, scobitori, măsline şi smochine. Preşedinţi de consilii judeţene s-au pus în fruntea convoaielor şi au purces printre troiene, în “infernul alb”. Lângă fiecare caravană cameramanul de serviciu al televiziunii de partid care să prindă fiecare grimasă de pe faţa politicianului cu suflet mare, orice rânjet şi orice zbatere de pleoapă îngheţată care trebuie să ajungă prin intermediul televiziunii direct la sufletul alegătorului.
În timpul ăsta oamenii stau cu zăpada în curte, mulţi dintre ei în pericol să rămână fără locuinţe după ce scapă din troienele care le vor afecta zidurile şi acoperişul caselor. Problema oamenilor din judeţele calamitate nu este mâncarea ci zăpada. Dar în cursa pentru popularitate şi imagine publică, politicienii nu înţeleg asta. De această dată sinistraţii au nevoie de utilaje, de combustibili şi mână de lucru pentru curăţatul zăpezii. Cei care primesc acum ajutoarele adunate de prin ţară le-ar primi şi la vară cu aceeaşi voluptate a pomanagiului care ştie din moşi strămoşi că “pomana îngraşă”. Nu e nici o legătură între zăpada căzută din abundenţă şi foamea din satele calamitate.
Mulţi oameni de bună credinţă s-au prezentat la centrele de colectare a ajutoarelor şi au donat, care cât au putut. Aceştia au făcut un gest lăudabil, de solidaritate cu câţiva semeni aflaţi în dificultate. Cine profită însă de gestul lor? Aceaşi politicieni care profită şi de votul lor. Aceeaşi care se caţără pe grămezile de alimente donate de oamenii de bună credinţă, cotcodăcind în faţa camerelor de luat vederi. Şefi de partide stau în fruntea unor convoaie de maşini umplute cu “puţinul” fiecărui donator. Câştigătorii campaniilor de ajutorare a sinistraţilor din judeţele calamitate de căderile de zăpadă nu sunt amărâţii care au stat blocaţi printre troiene ci politicienii care îşi fac campanie din orice împrejurare, chiar şi din tragedii.
Problemele oamenilor blocaţi în zăpezi sunt reale şi grave. Solidaritatea românilor este lăudabilă, dar nu partidele trebuie să fie cele care se ocupă cu acte de caritate. În ţara noastră funcţionează zeci de ONG-uri, Crucea Roşie, Semiluna Roşie, Caritas, instituţii specializate în acţiuni caritabile. Problema României este că nimeni nu face ceea ce ar trebui să facă. Partidele fac acte de caritate, societatea civilă face politică iar oamenii oneşti, păcăliţi de multe ori sunt atât de dezorientaţi încât nici nu mai ştiu cu cine să voteze sau pe cine să se bazeze.
