Sare-n ochi
Pesediştii deveni nu au reuşit să-şi adune suficiente muieri încât să poată să ţină o şedinţă statutară! Ştirea a făcut înconjurul judeţului, nu ştiu exact dacă a fost preluată şi de agenţiile de ştiri din străinătate, dar mă aştept la o adevărată invazie de jurnalişti la viitoarea tentativă de adunare a muierilor pesediste. Acuma la drept vorbind, pe căldurile astea, în plin sezon de concedii, când femeile se împart între laboşele cu dulceaţă din conia de vară şi cupele cu cocktail savurate pe marginea piscinei, cui îi arde de politică? Cu atât mai mult cu cât, în concepţia social-democraţilor deveni politica înseamnă alegerea unui preşedinte după exemplul lui Adam, îndemnat de Dumnezeu să-şi aleagă nevasta. În lipsa unei concurenţei, fiecare muiere pesedistă a mizat pe disciplina de partid a celorlalte spunându-şi că se ţine şedinţa şi fără ea. Iacă, nu s-a ţinut! Se va relua în altă zi cu speranţa că va fi mai bine organizată treaba, şi până la urmă o majoritate constituită legal va valida persoana fără contracandidat care trebuie musai cocoţată în fruntea muierilor pesediste.
Ca să arăt că nu am nici măcar cele mai mărunte idei misogine, am să mă întreb de ce nu sunt femeile pe picior de egalitate cu bărbaţii în politică. Chiar şi la budă există cabine pentru femei şi pentru bărbaţi, egalitatea de „şanse” fiind evidentă în faţa nevoilor fiziologice. În politică nu! Există organizaţie de femei, fără să se constituie şi organizaţie de bărbaţi. De ce bărbaţii nu au şi ei dreptul să se „uşureze” politic într-o organizaţie a lor? Atâta timp cât femeile pot să acceadă la funcţii în organizaţia de bază, de ce bărbaţii nu ar avea voie să candideze pentru un post într-o organizaţie de femei?
Trebuie să recunoaştem că din acest punct de vedere femeile ne-au luat faţa. Din cele mai vechi timpuri femeile deştepte au cam jucat pe degete bărbaţii. Nu degeaba se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie. Ele au stat în spatele războiului Troian şi tot ele au fost cele care stau la temelia creştinismului. Nu femeile au văzut mormântul gol şi au vestit învierea lui Isus? Femeile au tras sforile în politică, au scris istoria după cum au vrut ele, lăsând senzaţia bărbaţilor că de fapt ei conduc lumea. De la regina Cleopatra care i-a jucat pe „degete” atât pe Cezar cât şi pe Marc Antoniu, doi „macho man” ai vremurilor lor până la Regina Maria a României, care a făcut cu „sufletul” în 1918 cât întreaga diplomaţie bărbătească cu creierul, femeile au demonstrat că pot să stea în spatele bărbaţilor şi să influenţeze decisiv istoria.
Şi atunci de ce au nevoie pesediştii de o organizaţie separată formată exclusiv din urmaşele Evei? Calculele sunt complicate şi strict legate de politică. Poate nici cei care au scris statutul şi au inventat astfel de organizaţii nu au argumente. Un lucru este cert, ambiţiile sunt foarte mari în organizaţiile de femei, chiar şi atunci când nu există miza alegerii unui preşedinte, ci numele acestuia vine pe tavă, ca un premiu de consolare pentru cineva care nu are loc în organizaţia de bază, dar care va avea un drept de vot în forurile de conducere.
