Sare-n ochi
Nu am să înţeleg niciodată cum pot ortodocşii să facă o analogie între Duhul Sfânt şi măduva osoasă. Câteva sute de mii de oameni au stat la o coadă lungă de trei kilometri ca să pupe „rasolul” sfânt scos la plimbare pe străzile Iaşului. Şi când mă gândesc că la cât este de vechi nici de o ciorbă nu mai e bun. Gospodinele însă aşteaptă să le umple oalele cu noroc şi belşug. Sau cel puţin aşa au declarat toate când reporterii lipsiţi total de imaginaţie le puneau microfoanele sub nas. „Stăm aici de două zile, ne este frig, foame, dar merită. Ne rugăm pentru linişte, pace, sănătate şi belşug”. În mare aceleaşi deziderate pentru care în urmă cu circa 20 de ani îl votau pe Ion Iliescu. Şi el tot un fel de „moască” a PSD dar cu ceva mai multă carne pe oase. Nu ştiu de fapt ce aşteaptă Dumnezeu de la poporul român, dar îmi este din ce în ce mai clar ce aşteaptă poporul român de la Dumnezeu. Dacă se poate, să nu facă nimic şi să primească totul de-a gata, picat de undeva din cer. Cât de primitivă poate să fie o naţiune care se înghesuie până la sufocare ca să atingă racla cu nişte oase atât de vechi încât nici măcar nu se ştie exact dacă bucăţile sunt sau nu ale Cuvioasei sau doar nişte şarlatani, cândva în Evul Mediu, le-au comercializat fără certificat de provenienţă? Până la urmă de ce trebuie atinse osemintele, fie ele şi sfinte, într-o anume zi şi nu oricând simt credincioşii acest lucru? Acum că tot s-a dat dispensă şi stau mai mult pe afară „să ajungă la toţi”, nu ar putea să facă minuni non stop? Să meargă credinciosul la orice oră la Mitropolie ca la şaormărie şi să-şi ia o porţie de moaşte „cu de toate”. Popii dau însă minunile cu porţia ca să nu aibă enoriaşul acces la sfinţenie decât cu multă trudă, să dea din coate şi să transpire până ajunge să-şi aşeze „speranţa” în racla sfântă. Apoi nu are decât să trăiască mereu cu iluzia că fără cele două-trei zile de lupte de la Iaşi ar fi murit sau s-ar fi îmbolnăvit incurabil. Aşa a avut noroc! L-a apărat Cuvioasa şi nu au trecut peste el decât creşteri de preţuri, devalorizări ale pensiei, eventual ceva majorări de taxe şi impozite. Dar tot e bine că putea să fie şi mai rău… „Mulţumim Cuvioasei pupaia-şi falanga ei dreaptă!” Până nu s-au prins popii că e rost de scos ceva bani şi politicienii că se adună prostime de alegători, Cuvioasa Paraschieva nu avea aşa statut de VIP cum are acum. Ocrotitoarea Moldovei nici nu a fost prea eficientă dacă stăm să analizăm ce sărăcie şi câtă prostie a „prăsit” în regiunea păstorită de ea. Celebre sunt ştirile PROTV de la ora cinci transmise aproape integral în direct din Moldova, cu incesturi, babe violate, capete sparte şi alte asemenea „sălbăticii cuvioase”. Fără să pună prea mult „osul” la norocul şi bunăstarea regiunii pe care o păstoreşte, Cuvioasa se comportă ca un adevărat baron local. Profită doar de o anumită popularitate şi adună „prostimea” la racla sa „vânzând” iluzii tot aşa cum îşi cumpără politicienii voturile cu minciuni electorale. Poate tocmai de aceea s-au şi înhăitat politicienii la moaşte în faţa poporului flămând, înfrigurat dar plin de speranţă şi avid de a fi minţit.
