Sare-n ochi
S-au întors vremurile când zeci de mii de oameni cântau zile întregi în Piaţa Universităţii, uniţi de un singur ideal, democratizarea României? Sau când mii de studenţi plecau la un singur semn din campusurile universitare ale Bucureştiului spre „kilometrul zero” al democraţiei? Sau momentele în care puhoiul de siderurgişti hunedoreni blocau intersecţia de la Sântuhalm să-şi facă auzit glasul? Văzând manifestările organizate de nu se ştie cine împotriva exploatărilor miniere de la Roşia Montană, aş putea spune că acele vremuri au apus de mult. Acum oamenii nu mai ies în stradă pentru idealuri, ci mânaţi de idei preconcepute induse prin dezinformare şi propagandă. Şi tehnicile de manipulare sunt folosite din plin de ambele tabere şi cea pro şi cea contra Roşia Montană. Ceea ce mă sperie pe mine nu este nici mesajul pseudo-ecologist fără nicio acoperire în realitate, nici cel pozitiv al RMGC, în care nu am prea multă încredere, ci personajul din umbră care a pus la cale manifestările din ultimele zile. Cine este de fapt organizatorul manifestaţiilor, pe care nimeni nu le revendică? Şi totuşi cineva are de câştigat de pe urma opririi proiectului implementat de Roşia Montană Gold Corporation.
Manifestanţii, care se declară patrioţi şi susţin că ieşirea lor în stradă este legată strict de interesul naţional, fac în realitate jocurile unor forţe străine României, care în niciun caz nu aspiră la binele ţării noastre.
Principalii beneficiari ai opririi exploatărilor de aur dar şi de alte resurse din România sunt vecinii noştri, Ruşii. La ora acuală principalul furnizor de resurse minerale şi gaz pentru Europa este Rusia. Firme de comerţ exterior din „mastodontul” de la răsărit cu capital privat fac tranzacţii uriaşe cu aur, argint, cupru, metale rare şi bineînţeles gaz. Prin resursele pe care le are, România chiar dacă nu este capabilă să devină un concurent al Rusiei pe pieţele europene, poate totuşi să influenţeze preţurile şi să oprească şantajul Rusiei cu robinetul de gaz. Din acest motiv, Ion Iliescu, cunoscut ca fiind omul ruşilor la Bucureşti, şi toţi ciracii săi au distrus mineritul în România aducând în pragul sărăciei o ţară cu resurse minerale importante. În perioada regimului Iliescu am preferat să ne tăiem pădurile în loc să exploatăm zăcămintele minerale cu care puteam să devenim o forţă în Europa.
Revenind la manifestările din Capitală şi din alte oraşe ale ţării, este evident că ele sunt dirijate de undeva din zona guvernului, sau măcar de forţe cărora le convine puterea actuală din România. Niciun marş nu se îndreaptă spre Palatul Victoria şi lozincile antiguvernamentale sunt extrem de rare, practic inexistente. În timp ce oamenii demonstrau în stradă, fără să fie conştienţi cine stă în spatele acestor demonstraţii, Victor Ponta se plimba pe la Roşia Montană şi scotea minerii din mina muzeu într-un gest demn de o montare pe scena Teatrului de Operetă. De fapt toată povestea demonstraţiilor pro sau anti Roşia Montană este o piesă de operetă care tare mi-e teamă să nu se termine cu o negociere trucată între părţi după modelul Bechtel.
