Sare-n ochi
Editorial publicat în anul 2012! Zilele trecute, personaje din zona Casei Regale susțineau că Regele Mihai este o marionetă în mâna „serviciilor”…
I-au luat o ţară. I-au dat în schimb o piaţetă şi un bust. Nu-i vorbă, că prin ’47 a avut el grijă să-şi ia singur vreo 42 de tablouri de mare valoare printre care şase El Greco şi să le facă pierdute. Tablouri care făceau parte din Colecţia Coroanei, pe care Regele Carol I o lăsase prin testament poporului român. Regele Mihai a împlinit ieri 91 de ani. A ajuns la o vârstă la care se gândeşte mai mult la copii şi la nepoţi, decât la propria-i persoană. Sau propria-i demnitate. Coloană vertebrală nu a prea avut niciodată. De aceea probabil că a fost legat, ca un vlăstar de arac, ba de tatăl său, Carol al II-lea, ba de mama sa, Regina Elena. Apoi a urmat exilul în care şi-a cam uitat ţara, pe care nu spera să o mai revadă vreodată. Poate de aceea niciuna dintre fiicele sale nu a învăţat româneşte. „Demn urmaş” al prusacului Carol I care s-a autoeducat ca un bun român învăţând limba şi obiceiurile ţării pe care a condus-o! Mihai era regele unei ţări pe care nici măcar el nu o mai voia. În afara unor mesaje de Anul Nou transmise pe undele Europei Libere, Regele Mihai nu a mai avut niciun contact cu ţara. După căderea regimului comunist, Regele a încercat să se întoarcă în ţară. Chiar de mai multe ori fiind oprit în mod cu totul înjositor de Ion Iliescu. Regele umilit, dar şi martirizat, a fost nevoit să se întoarcă de unde a venit. Nu a scos un cuvânt. Nu a protestat ca un cetăţean liber căruia absolut abuziv i se îngrădeşte accesul într-o ţară liberă. A venit Regele în ţară în 1992, atunci când prim-ministrul Teodor Stolojan i-a acordat viza la invitaţia IPS Pimen al Sucevei. A fost Regele de Paşte în Bucovina, apoi la Bucureşti. Au ieşit peste un milion de români pe străzile capitalei să-l vadă. Regele era erou. Un erou pe care Ion Iliescu nu-l voia sub nicio formă în România. Şi nu a mai venit Majestatea Sa până când regimul Constantinescu, declarat pro-monarhist, i-a acordat cetăţenia şi l-a făcut român. Asta a aşteptat fostul Hohenzollern, să redevină român. A început să-şi revendice tot ce avusese Coroana. Peleşul, Pelişorul, Palatul Elisabeta, conacul de la Săvârşin, pământuri, păduri, ape. Despre impresionanta colecţie de tablouri nu a suflat niciun cuvânt, chiar dacă doar cele 42 de lucrări ar putea constitui singure un muzeu. În România interbelică erau înregistrate 10 tablouri semnate El Greco. Era cea mai mare colecţie a pictorului Domênikos Theotokópoulos din afara Spaniei. Şase dintre acestea au dispărut în 1947, odată cu călătoria Regelui Mihai la nunta Reginei Elisabeta a Angliei. Un altul a fost luat de Carol al II-lea. Dar acela era al său personal, nu făcea parte din colecţia publică numită „Colecţia Coroanei". Regele şi-a primit înapoi o mare parte a averii, dar nu a explicat niciodată ce „cale" au luat tablourile. Lămurirea acestei poveşti rămâne o datorie a Majestăţii Sale faţă de poporul român. Mai nou, Regele Mihai s-a împrietenit până şi cu Iliescu. Acelaşi Iliescu care îl dădea afară din România, „ca pe mâţ", în urmă cu mai bine de 20 de ani. Mihai I de România seamănă din ce în ce mai mult cu un Rege Lear, care-şi pune în joc demnitatea pentru ca fiica sa, Margareta, şi ginerele Duda să trăiască un pic mai bine.
Cred cu tărie că monarhia poate salva România. Dar nu pot să cred că un rege slab, condus de interese mercantile, care pune mai sus de onoarea regală interesele mărunte ale familiei, poate să reprezinte viitorul ţării. Cu atât mai puţin o principesă căsătorită cu un actor ratat.
