Sare-n ochi
De sâmbătă Bradul este mai bogat cu un monument și mai sărac cu aproape 300.000 de lei. Cazacu însă și-a cumpărat cu banii ăștia nemurirea. S-a cățărat pe eroii neamului românesc, puși de-a valma, unul peste altul, să ajungă cât mai sus la „cioara” înfiptă într-una din cele trei țepe pe care în mandatele sale – tot trei – le-a tras brădenilor. Nu știu ce înțelege edilul din Brad prin noțiunea de erou. Dar mă gândesc că meritau un monument în Brad și minerii morți în truda lor de a scoate la lumină aurul din măruntaiele munților sau acei anonimi plecați mult prea devreme de lângă copiii, nepoții și soțiile lor cu plămânii măcinați de silicoză, boala ca o fatalitate care seceră încă foștii mineri din Brad și împrejurimi. Dar Cazacu are un ego mult mai mare decât ruinele minelor de la Barza. Cazacu se vrea universal, așa cum se visa și mentorul lui din tinerețe, Nicolae Ceaușescu. Minerii, cei care și-au umplut plămânii de siliciu trudind în galerii, (nu sindicaliștii care vedeau mina doar în scopuri propagandistice) nu mai sunt de actualitate și oricum sunt mult prea neînsemnați pentru personalitatea din ce în ce mai „grandioasă” a primarului, pe care de la anul Bradul s-ar putea să nu-l mai încapă. Manifestările dedicate dezvelirii unui monument atât de abstract ca semnificație și înfățișare au fost doar o ocazie în plus de discursuri demagogice și probabil un bun prilej de umplut conturile celor care s-au ocupat cu punerea în operă a celor trei țepe din centrul Bradului. Curajosul Cazacu s-a înconjurat de memoria eroilor nemului românesc și a luat „scut uman” câțiva veterani de război, ca în atmosfera sobră impusă de prezența acestora să nu-i poată nimeni reproșa nici suma colosală cheltuită pentru cele trei țepe și nici oportunitatea cheltuirii acestor bani. Dar Bradul are acum monument închinat eroilor! Să nu creadă nimeni că eroilor în halate albe din Spitalul Orășenesc care se chinuie să salveze vieți în condiții apropiate celor din Evul Mediu, fără aparatură performantă, fără medicamente, fără medici specializați pe domenii importante. Și eroii nu sunt nici acei tineri care se încăpățânează să nu plece dintr-un oraș în care locurile de muncă sunt tot mai rare și a cărui economie scade de la an la an într-un ritm alert. Nu este dedicat monumentul nici acelor eroi care din pensiile lor se străduiesc, încă, să achite lună de lună cea mai scumpă gigacalorie din lume pentru că altfel ar risca să înghețe în case. Acei pensionari care își rup de la gură și din banii alocați medicamentelor ca să poată plăti iarna termoficarea, un serviciu elementar înr-un oraș civilizat. Sau oare sunt eroi acei tineri care fac cinste Bradului prin universități, promovând cu mândrie numele Colegiului „Avram Iancu” odată cu performanțele lor în stiințe, inginerie, medicină, drept sau economie? Dar nu lor li se adresează monumentul pe care Cazacu a plătit aproape trei miliarde de lei vechi. Nu spre ei se îndreaptă atenția edilului brădean, ci spre un alt gen de eroi. Aceia pe care Cazacu se poate cocoța mai lesne spre nemurire, spre visul oricărui activist comunist, acela de a-i rămâne numele scris în „cartea de istorie” prin demagogie și ipocrizie, nu prin fapte, prin muncă cinstită, prin dăruire pentru comunitate, cinste și onoare.
