Sare-n ochi
De azi încolo spiritul Crăciunului ne va bate la ușă. Nu însă și în această zi. Astăzi românul se trezește mai încrezător, mai mândru. Astăzi oricine e mândru să fie român. Mergem țanțoși să vedem defilarea, însă surpriză! Suntem încă în România așa că până să se termine, primești trei coate, te calcă doi pe picioare și pe ici, pe colo mișună un cerșetor.
Probabil cel mai interesant lucru în legătură cu ziua asta e că românul nu sărbătorește un alt an minunat petrecut în țara sa. Astăzi e doar un imbold de a mai crede în noi, în statul nostru, un mic îndemn să mai credem în potențialul nostru. Astăzi ne trezim cu vise, adormim cu speranțe, dar mâine ne vom trezi la fel ca înainte: dezamăgiți, puțin decepționați, fără de vlagă. Gândul că țara asta trebuie schimbată ne ticăie ca un ceas în subconștient. Ticăie de atât de mult timp, încât deja a devenit un zgomot de fundal acoperit de problemele cotidiene: facturi, cumpărături, educația copilului, drumuri cu gropi și opritul apei, că a doua zi se ia iar. Astăzi, însă, ceasul se oprește a mai bate. Azi lăsăm toate problemele țării noastre la o parte și suntem mândri de ea, suntem mândri de ceea ce ar putea ea deveni, țara în care nimeni nu ridică un deget să o schimbe. Azi dacă-l vei întreba pe Ion sau pe Măria de ce sunt mândri, vor spune că de dragul locurilor frumoase din țara asta, de dragul Babelor, Retezatului, Deltei ș.a.m.d. Mâine, însă, vor arunca ambalajul pachetului de țigări pe jos. Azi vor spune că sunt mândri că fac parte din același popor cu Eminescu, Cioran, Eliade și Enescu, însă mâine seară se vor uita la Capatos și Vârciu. Azi ne pretindem nobili, și mâine ne întoarcem la micile furtișaguri cotidiene.
Astăzi nu mai suntem români. Ne ridicăm spiritul deasupra tuturor și evaluăm starea lucrurilor. Suntem mândri. Dar nu de ceea ce suntem, ci de ceea ce am putea deveni. Știm ce e de făcut, însă supraviețuirea în țara asta a devenit mult prea grea ca să mai avem energia fizică de a schimba ceva. Asta ar fi una dintre scuze. De fapt, e mai ușor să privim de pe margine și să criticăm. Întreaga țară stă pe margine și privește la cei câțiva care speră să schimbe ceva. Privesc critic, cu neîncredere și spun „eh, oricum nu se va schimba nimic”.
Mai vrea cineva schimbare? Sau ne complacem aici unde suntem? Asta o să aflăm mâine, deși răspunsul îl știm deja cu toții. Până atunci, lăsați-ne să visăm. Nu ne treziți. Astăzi ceasul s-a oprit în loc. Azi nu vrem schimbare, azi e zi de sărbătoare. Dacă zece oameni ar începe să cânte imnul, doi (în cel mai bun caz) l-ar duce până la capăt. Restul s-ar opri pe parcurs pe motiv că sunt prea emoționați să continue. Nicidecum din cauză că nu-l cunosc până la capăt. Da, suntem poporul ăsta. Fuduli până peste cap, nici măcar până la proba contrarie, căci suntem campioni la a ne ascunde după deget.
Azi dăm mână cu mână. Dar dacă unul dintre noi cade, mâinile se desprind, nu ne oprim în loc să-l ridicăm. Călcăm peste el, de parcă asta ne-ar înălța. Da, suntem poporul ăsta. Suntem poporul care pretinde ajutorul pe care nu l-ar acorda niciodată. „Da’ ce? Io-s prost?”. Le întoarcem lor spatele, și ne întoarcem nouă înșine spatele. Întoarcem spatele viitorului nostru. Schimbare? Schimbarea nu poate fi înfăptuită de unul singur. Dar să nu vorbim azi despre schimbare. Azi nu funcționăm așa. Azi ne sărbătorim bunele intenții. Azi suntem visători. Azi ne uităm în spate la ceea ce am realizat anul ăsta. Păi, să vedem. Suntem aproape de an electoral, așa că toate stăzile parcă au mai puține gropi, parcă au mai răsărit ghivece de flori și îndicatoare de străzi noi. Și că tot am ajuns în stradă, de vreo săptămână parcă totul are o altă culoare. A, da, a răsărit tricolorul peste tot. Dar într-o săptămână va dispărea. Decorațiunile de Crăciun au întâietate. Să ne cunoaștem prioritățile, vă rog.
România, nu îți doresc la mulți ani. Îți doresc să te trezești, îți doresc să te însănătoșești, îți doresc să ne aduci pe noi cu picioarele pe pământ, pe pământurile tale sublime. Nu îți doresc să mai trăiești astfel. România, noi nu trebuie să te prețuim doar astăzi. Meriți mai mult decât atât. Români, dați României ce-i al său de drept. Dați-i demnitatea înapoi. Nu o mai folosiți drept mascotă.
