Sare-n ochi

Foamea de comunicare poate să producă efecte extrem de grave în plan comunitar. Lipsiți de dreptul de a-și exprima păreri timp de jumătate de secol, românii au descoperit că pot să-și exprime liber părerile. Și încep să o facă din ce în ce mai apăsat și mai des, mai ales pe rețelele de socializare. Există numeroase grupuri sau postaci solitari, care își dau cu părerea despre orice. Există adepți ai acestora și critici vehemenți. Practic, oricine are un cont pe o astfel de rețea este liber să-și exprime o părere despre orice și în orice condiții. Din păcate, lumea virtuală, de multe ori, naște monștrii. Rețelele de socializare au fost acaparate de oameni care știu foarte bine să se ascundă în spatele citatelor celebre și a pozelor frumoase. Lumea virtuală a devenit o mare comunitate și, ca orice comunitate, are între membrii ei oameni cinstiți, nemernici, naivi sau indivizi pragmatici. Dar informația care invadează lumea virtuală este atât de greu de verificat, încât devine nocivă dacă este înghițită pe „nemestecate”.  Am ajuns, aproape, să trăim o a doua viață pe rețelele virtuale de socializare, să ne raportăm la ele ca la ceva irefutabil și absolut. Este extrem de periculos. Pentru că mulți oameni își fac idoli virtuali din personaje abjecte, pe care nu le cunosc cu adevărat. Despre care își fac o imagine doar pe baza postărilor, de multe ori false, de pe conturile personale. Am văzut mesaje siropoase și pline de suflet ca niște norișori roz populați de îngerași pe conturi ale unor personaje abjecte, care în spatele vieții virtuale duble sunt capabile de cele mai odioase fapte. Și cu toate astea au în jurul lor, persoane naive, iubitoare de norișori roz cu îngerași pe ei, care sunt gata să îi susțină. Oameni transpuși atât de tare în viața virtuală, încât sunt gata să aprecieze un prieten de pe Facebook, la fel cum ar face cu unul din viața reală. Oameni care sunt gata să nege evidența reală, în contradicție cu minciuna virtuală. Oricât de mult ar deschide lumea aceste rețele de socializare virtuală devin din ce în ce mai periculoase, într-o societate care nu știe încă să facă diferențe între bine și rău, care nu aplică repere morale pe o scară de valori bine definite. O societate tributară încă fricii de comunicare sau complexelor născute din aceasta.  În puțin timp, odată cu acapararea de către rețelele virtuale a tot mai mulți adepți, oamenii vor ajunge să trăiască mai mult pe rețelele de socializare decât prin locurile publice. Prieteniile reale vor valora din ce în ce mai puțin, valorile se vor amesteca într-un haos de unde binele și răul nu se vor mai distinge. Aceasta va fi probabil apocalipsa. Un final tragic, un final al vieții adevărate, reale, cu oameni care simt, învață, iubesc, urăsc, se bucură sau sunt riști. O viață cu hohote de râs adevărate și lacrimi care izvorăsc din colțul ochilor. O viață cu emoții, nu emoticoane.