Sare-n ochi
Demonstrațiile din București și din restul țării se sting ușor ca flacăra unei lumânări. Clasa politică, speriată puțin, și-a revenit și continuă să-și conserve privilegiile. Nici vorbă de anticipate, nici vorbă de o resetare a relației politician-cetățean. Încă o generație de tineri și-a descărcat furia în stradă. Aceeași generație de politicieni mimează că le pasă. Scara de valori morale la care se raportează românii rămâne la fel de incertă. Reperele se pierd in cartea de istorie, și ea falsificată de interesele politicului. Cred că principala armă a clasei politice în lupta împotriva cetățenilor este cea legată de educație, cultură, morală și reperele care ar putea jalona niveluri de performanță în aceste domenii fundamentale. Domenii care formează caractere, suflete și atitudini. Nu există onoare fără educație, cultură și morală. Iar fără onoare, orice om, politician sau nu, este doar un trup gol de conținut. Forma fără fond este crezul românului din zilele noastre, a ghiolbanului care sfidează legile din jeepanul său cu mulți cai putere, a manelistului cu kile de aur la gât sau a țiganului care își poartă, cu trufie, coroana din aur masiv. Statul a distrus educația atât prin subfinanțare, cât și prin selecția dascălilor, prin politizarea școlilor și abramburirea elevilor care termină școala total nepregătiți pentru viață. Dar nu numai școala este responsabilă pentru exterminarea reperelor morale și a standardelor de valoare. Directori cocoțaţi politic în fruntea instituțiilor de cultură se joacă de-a dumnezeii spiritualității românești. După bunul lor plac promovează false valori, dau premii în numele comunităților sau a instituțiilor pe care le conduc legitimând tot felul de impostori și făcând jocuri politice. Un astfel de politician, loial șefilor politici, „agățat”de fostul președinte al Consiliului Județean, Mircea Moloț, la conducerea Bibliotecii Județene, este Sebastian Bara. Un personaj atât de candid încât recunoaște cu seninătate că ne fiind critic de artă, nu se poate exprima cu privire la valoarea unui autor, fie el de versuri sau proză. Nu se exprimă față de valoare, dar promovează toate nulitățile organizând lansări fastuoase de carte, făcute publice în parteneriate media, unde asociază imaginea Bibliotecii Județene cu cea a câte unui impostor. În ziua de azi oricine poate să scoată o carte. Plătește o editură și cu câteva milioane primește cartea. Asta nu înseamnă că orice astfel de carte trebuie lansată public, cu banii contribuabililor, sub egida Bibliotecii Naționale. Poate că Sebastian Bara nu este critic de artă, dar în calitate de manager are o responsabilitate uriașă față de credibilitatea și imaginea instituției pe care o conduce. Sebastian Bara a ieșit în evidență cu organizarea exemplară a Bibliotecii, merite pe care toată lumea i le recunoaște. Dar calitatea actului cultural, sub conducerea lui lasă mult de dorit, acțiunile bibliotecii fiind făcute cam la normă. Un personaj girat ca poet de Sebastian Bara și implicit de Biblioteca Județeană este Stejărel Ionescu, un individ cu o moralitate îndoielnică, cu un CV mai găurit decât o brânză elvețiană și cu principii de-a dreptul fasciste. Recent acest individ se arăta public satisfăcut de moartea tinerilor din Clubul „Colectiv”. Acesta a scris o poezie despre acest tragic eveniment în care susține că îi este scârbă de tinerii care protestează în stradă și că cei care și-au pierdut viața de fapt „și-au meritat soarta”. Foarte mândru trebuie să fie directorul Bara, girantul în lumea bună a poeziei acestui individ sordid! Foarte mândri șefii lui de la Consiliul Județean! Și nu în ultimul rând foarte mândri contribuabilii hunedoreni din banii cărora Sebastian Bara i-a organizat lansarea cărții lui Stejărel Ionescu!
