Sare-n ochi
După discursul prezidenţial, rostit fără o ţintă precisă, cred că orice şansă a PDL de a păstra puterea după alegerile de anul acesta este sortită eşecului. Ultima speranţă a portocaliilor venea de la preşedinte, iar Băsescu mi s-a părut ieri ezitant şi neconvingător. Preşedintele s-a comportat ca un căpitan pe un vas în derivă fără echipaj. Mesajele de susţinere a guvernului au fost mai mult aluzive decât directe, chiar dacă întreg discursul a fost dureros de adevărat. De fapt mesajul prezidenţial a fost o radiografie exactă a situaţiei economice şi sociale din România. Atâta doar că acest mesaj a ajuns la urechile românilor mult prea târziu. Pentru că Băsescu nu se poate substitui în totalitate guvernului şi cu atât mai puţin partidului condus de Emil Boc.
Partidele partenere ale PDL la guvernare sunt mult prea mici pentru a plăti costurile măsurilor anticriză şi de modernizare a statului care au afectat nivelul de trai a câtorva categorii sociale. Oamenii care s-au adunat în pieţele publice din multe oraşe nu cred că mai pot fi liniştiţi cu argumente, pentru că, aşa cum sunt prezentaţi de mass-media, demonstranţii nu mai sunt dispuşi la dialog. Este adevărat că un guvern şi un preşedinte nu pot să demisioneze la presiunea câtorva mii de protestatari. Dar aşa cum arată sondajele, nici restul românilor, aceia care nu protestează în stradă, nu sunt mai mulţumiţi de regimul actual. Poate doar mai răbdători. “Împrăştierea” alegerilor alături de exagerarea nemulţumirilor publice şi a protestelor, discursurile demagogice ale opoziţiei lovesc sistematic într-un PDL care pare rupt de realitate. Liderii democrat-liberali s-au rupt de electorat în special pentru că nu au reuşit să comunice corect cu oamenii. În loc să explice populaţiei situaţia dezastruoasă prin care trece economia mondială şi să dea ei înşişi exemple de austeritate s-au rezumat la gesturi arogante şi au cheltuit bani mulţi pentru a-şi promova imaginea proprie, de multe ori în detrimentul partidului. În scrisorile trimise până şi morţilor, liderii PDL nu explicau oamenilor că situaţia economică impune sacrificii şi că este nevoie de aportul tuturor românilor pentru depăşirea crizei şi se lăudau cu legi şi realizări pe care electoratul nu le-a simţit ca o schimbare în bine a vieţii. Este aberant gestul unor parlamentari hunedoreni care au cheltuit mii de lei pentru nişte scrisori trimise pensionarilor în care să-şi aroge merite pentru majorarea pensiilor, aproape insesizată de oameni, în timp ce guvernul sprijinit de ei taie în “carne vie” şi ia cele mai dure măsuri de austeritate din ultimii 20 de ani. Şi nimeni nu explică populaţiei de ce trebuie să se sacrifice. Este la fel de inacceptabil să trimiţi tinerii partidului în tabere destinate persoanelor cu venituri reduse şi apoi să ceri populaţiei să se sacrifice.
Aşteptările electoratului PDL au fost înşelate de mulţi dintre liderii partidului. Foarte mulţi directori au fost puşi în funcţii exclusiv pe criterii politice. Singura performanţă a acestora fiind aceea de a pompa bani spre persoanele, sus-puse care i-au susţinut, în detrimentul eficienţei şi a calităţii actului administrativ. Baronii PSD au fost înlocuiţi de cei ai PDL, iar în judeţul Hunedoara, chiar de mai mulţi lideri care s-au concurat în a pune mâna pe diverse instituţii şi societăţi comerciale pe care să le “mulgă” cât mai eficient. Orice încercare de normalizare a raporturilor partid – electorat se loveşte de imaginea publică a unor oameni, scoşi în faţă pe diverse funcţii, care nu au nici o abilitate de comunicare şi nici intenţia de a-şi aduce o minimă contribuţie la imaginea PDL. Practic în afară de preşedintele organizaţiei judeţene şi de încă maximum două persoane, PDL Hunedoara nu are un lider capabil să comunice cu electoratul. Excluzând de aici primarii partidului care în mod cu totul excepţional sunt foarte apreciaţi în comunităţile pe care le conduc. Poate de aceea renunţarea la comasarea alegerilor îi va avantaja pe edilii hunedoreni ai PDL şi îi va trezi la realitate pe parlamentarii care mai doresc încă un mandat din partea electoratului tratat cu aroganţă sau indiferenţă timp de patru ani.
