Sare-n ochi
Nu poţi să fi suplă, dacă vocaţia ta e să fii vacă! Asta spunea la un moment dat Aurel Baranga, referindu-se la o anumită categorie de femei din noua clasă a nomenclaturii comuniste. Nomenclatura comunistă s-a ascuns bine în spatele paravanului democraţiei de cumetrie, dar “vacile”, indiferent de sex, se cred încă suple, mai mult chiar, nasc pui vii şi îi hrănesc cu ideologie de stânga, ca nişte adevărate mamifere politice. Recent, unul dintre puii nomenclaturii comuniste, “externalizatul” Titus Corlăţean, le-a dat una peste nas europenilor. Dacă ei nu ne vor, iacă, nici noi nu-i mai vrem! Iar Ponta, hop şi el! Repede a sărit să confirme prostiile ministrului său de Externe. Privită de la distanţă, problema stă cam aşa: un boschetar, cu pantalonii rupţi în fund, vrea să intre într-un local de lux unde va primi de mâncare la un preţ accesibil lui. Patronul localului îi spune că poate să meargă acolo ori de câte ori îi e foame. Dar pe când să intre în restaurant, cerşetorului i se atrage atenţia că trebuie să se şi spele, pentru că nu poate să stea la masă cu oamenii civilizaţi dacă pute, şi că nu ar fi rău să-şi coase măcar pantalonii în fund. Amintindu-şi de discuţia iniţială cu proprietarul, cerşetorul va protesta vehement. “Păi nu ajunge să-mi fie foame? Acuma îmi este, deci vreau să intru, să stau la masa bogaţilor şi să mă ospătez!” Bogaţii însă strâmbă din nas, pentru că omul miroase îngrozitor şi nu se asortează deloc cu ambianţa din local. Patronul restaurantului riscă să piardă clienţii importanţi din cauza boschetarului şi îl refuză politicos, spunându-i că după ce se spală este binevenit în local. Replica boschetarului nu întârzie: “Du-te dracului cu crâşma ta cu tot, că nu mai intru niciodată în spelunca asta!”
Reacţia oficialilor români legată de problema aderării la spaţiul Schengen este una fără precedent în diplomaţia europeană. Multă lume o să fie de acord cu Ponta şi cu Corlăţean, pentru că o să-şi simtă răzbunate frustrările legate de avansul civilizaţiei europene faţă de civilizaţia mioritică. Mulţi vor cataloga reacţia celor doi politicieni ca un act de mândrie. Dar îşi permite oare boschetarul care are acasă o droaie de copii să nu primească mâncarea de la restaurantul de lux, doar pentru că refuză să se spele?
Adevărul este că România nu are vocaţie istorică de ţară europeană. Cu excepţia teritoriilor care au aparţinut cândva Austro-Ungariei, în restul României instituţiile moderne ale statului au o istorie recentă. Primele reforme de modernizare ale statului au avut loc abia la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. În timp ce în Europa, inclusiv în Transilvania, se vorbea despre instituţii moderne, inclusiv cele legate de drepturile omului şi separaţia puterilor în stat, cu aproape 100 de ani mai repede. România a ars câteva etape de dezvoltare, mânată din spate tot de Europa. După artificiul cu alegerea lui Cuza domn în ambele principate, prin care practic am forţat Europa să recunoască mica unire, marile puteri ne-au impus un principe străin, ca o garanţie a modernizării şi dezvoltării României. Cu greu a reuşit Carol I să se descurce în hăţişul balcanic al Bucureştiului şi să pună la punct o serie de instituţii ale statului modern. Ca mentalitate însă, românii nu au fost niciodată europeni, iar ca dezvoltare economică nici nu are rost să mai vorbim. O jumătate de secol de monarhie constituţională nu a fost suficientă să recuperăm decalajul economic şi de mentalitate care ne despărţea de lumea civilizată a Europei. Mai mult decât atât, am reuşit să îndepărtăm şi Transilvania de civilizaţia europeană. Europa ne-a primit într-o uniune în care nu ne prea găsim locul, din raţiuni politice şi geostrategice. Din punct de vedere politic suntem ţară europeană, ca mentalitate însă rămânem un popor balcanic mult mai apropiat de Imperiul Otoman decât de Uniunea Europeană.
