Sare-n ochi
Antonescu a fost ales preşedinte al PNL într-o atmosferă decupată parcă din buletinele de ştiri Nord Coreene. Cu un entuziasm de nedescris liberalii l-au confirmat pe cel mai chiulangiu parlamentar al României în funcţia de lider suprem. Unanimitatea a fost de puţin ratată, şi doar alocuţiunea lui Ludovic Orban a amintit participanţilor că pluralitatea opiniilor este unul dintre atributele esenţiale ale democraţiei. Dar până şi “năvalnicul” Orban a criticat cu duhul blândeţii. Faţă de el, dizidentul comunist Constantin Pârvulescu, cel care a îndrăznit să se ridice la Congresul XII al PCR şi să-l critice pe Ceauşescu, a fost un “zmeu”. Toată echipa lui Antonescu a fost votată în aceeaşi manieră, liderii PNL ne având nicio emoţie, la un congres care nu a făcut altceva decât să confirme “unitatea de monolit” a partidului. Entuziasmul cu care a fost votat Antonescu şi întreaga sa echipă a născut o întrebare: este într-adevăr echipa condusă de Antonescu sau din contră echipa îl conduce pe preşedinte. După ceea ce s-a văzut la Congres, pare că Antonescu este o marionetă controlată de greii partidului, de baronii locali şi câteva eminenţe cenuşii care trag sforile prin culisele partidului. Antonescu este un politician care, fără îndoială, are permanent vorbele la el. Dar în afară de discursul studiat, de multe ori copiat chiar din retori celebri, Antonescu nu mai are nimic de oferit. Este cel mai leneş parlamentar al României şi a făcut câteva gafe politice, mai ales în raport cu Uniunea Europeană. Cooptarea “de-a dreapta” lui Antonescu a lui Klaus Johannis are tocmai rolul de a-i mai îndrepta imaginea şifonată pe care o are în Europa şi în special în Germania. Dacă analizăm puţin atent discursul şi ambiţiile lui Antonescu o să vedem o izbitoare asemănare cu Ion Iliescu, cel care în 1990 câştiga zdrobitor alegerile, tot cu procente care se apropiau de unanimitate folosind un mesaj antieuropean. După 23 de ani ne dăm seama că Iliescu a sacrificat România cu un singur scop. Puterea! Iliescu a fost de fapt o marionetă în mâinile cercurilor de interese economice. Singurul său rol a fost să ţină blocate instituţiile statului, pentru ca “băieţii deştepţi” să poată “jefui” ţara cât mai liniştiţi. Bătrânul activist comunist, care ar fi făcut orice pentru putere, le-a garantat colegilor de partid liniştea. Am senzaţia că şi Antonescu ar face orice pentru putere. Este gata să blocheze din nou instituţiile statului, să creeze culoar favorabil susţinătorilor săi spre resursele economice ale României. În schimb el va primi un pat la Cotroceni şi un “sceptru” ca simbol al puterii absolute. În paralel grupul conservator din PDL duce partidul repede şi sigur înspre sfera de influenţă a aceloraşi cercuri de interese care controlează în acest moment USL. În curând România va avea două partide puternice care-şi vor împărţi scena politică. Pe dreapta va evolua PNL, iar pe stânga PSD. Alternanţa la putere va fi astfel asigurată, iar Europa va privi o nouă scenetă despre democraţie jucată de România.
