Sare-n ochi
Legat de regionalizare, Liviu Dragnea a pus o întrebare complet
idioată. Nimeni nu putea să-i răspundă mai fain decât Sabin Gherman. De aceea îl las pe el să zică…
Liviu Dragnea, la ce Transilvanie să renunţe transilvănenii?
de Sabin Gherman
Ok? No hai:e de renunţat la regiunea – principat pe vremuri – care pentru prima dată în istoria modernă a Europei recunoştea libertăţi fundamentale? Edictul de la Turda, din 1568, asta a făcut, chiar dacă în manualele româneşti nu se scrie despre asta.
Apoi, domnule ministru, ar mai trebui să renunţăm la tradiţia universitară a capitalei Transilvaniei? Sigur, în manualele pe care cu atâta spurcată dibăcie le scoate Bucureştiul nu scrie un cuvinţel despre Colegiul Iezuit din 1581 – doar Universitatea “Babes-Bolyai” se mândreşte cu strămoşul său de elită. În rest, copiii ardeleni află că în Iaşi şi Bucureşti sunt marile tradiţii, chiar dacă-s cu trei sute de ani în urma Clujului. Şi ca o paranteză, domnu’ de la Teleorman: să ştii că lituanienii tare se mai laudă cu fondatorul primei lor universităţi – da, acelaşi ca şi în cazul Clujului: Ştefan Bathory, principe al Transilvaniei şi rege al Poloniei şi al Lituaniei: adică unu’ de-a nost’.
Apoi să renunţ, ardelean fiind, la Sigismund Bathory, cel care a făcut prima unire a ardelenilor, muntenilor şi moldovenilor? Da, s-a întâmplat în 1595, s-au bătut peceţi şi s-au semnat tratate – dar la şcoală niciun pui de ardelean nu învaţă asta: nu cumva să fim mândri, aşa-i? Se ridică în schimb în slăvi Mihai Viteazu, redescoperit de Bălcescu, nu de istorie, Viteazul a cărui primă grijă în 1600 a fost să-i lege de glie pe ţăranii ardeleni şi moldoveni.
ţi-aş mai spune multe ca să te conving că n-am cum să renunţ la Transilvania. Poţi renunţa la o mână, la un picior, unii de bunăvoie sunt şi descăpăţânaţi – dar la Transilvania n-ai cum să renunţi:
e dincolo de tine şi deasupra ta, înţelegi domnu’ ministru de Bucureşti?
Eu m-aş bucura să simţi şi tu chestiile astea pentru Teleormanul natal – asta mi-ar da un pic de speranţă că, ştiind ce înseamnă istoria, nu vei atenta niciodată la ştergerea altei istorii.
M-aş mai bucura dacă ai înţelege că Transilvania nu-i o bucată de lemn şi nici o bucată de pită: chiar dacă decenii unii şi alţii de pe-aici şi-au făcut casele şi tot de pe-aici pita pe masă.
Transilvania, ca să înţelegi, domnule guvernant, nu există doar din bunăvoinţa unui ministru din Bucureşti, după cum n-a avut nevoie nici de ştampila altuia, de la Budapesta, ca să existe –
şi poate un sfat bun ar fi, domnule guvernant,
că ar fi bine să înţelegi că deşi Transilvania nu pleacă nicăieri,
ar fi bine totuşis-o înveţi,s-o iubeşti şi s-o respecţi dacă vrei s-o ajungi din urmă.
