Sare-n ochi
Începe să se configureze ţeapa uriaşă pe care românii naivi au luat-o din plin duminica trecută. Lozincile cu care USL a ameţit electoratul sunt încă agăţate pe toate drumurile. La Bucureşti însă, ecoul lozincilor s-a stins. Începe lupta pentru ciolan. Gata! Electoratul nu mai contează. Problemele oamenilor nu mai au nicio importanţă. Primul ministru sau primul mincinos al României a dat undă verde la creşterea impozitelor locale. În urmă cu câteva săptămâni, ridica din umeri şi dădea asigurări că taxele nu vor fi majorate. A trecut campania electorală. Ponta s-a văzut cu o majoritate confortabilă în Parlament şi acum nu mai contează promisiunile făcute electoratului. Problema României este aceeaşi care era şi în urmă cu un an. Criza economică există şi este cât se poate de feroce. România este bolnavă şi tratamentul aplicat va fi foarte dur, indiferent cum se numeşte medicul care va face operaţia. Boc sau MRU au făcut ceea ce trebuia în condiţiile crizei economice. Nici Ponta nu poate să facă altceva. Pentru că în lipsa banilor, nu poate să crească pensiile, nici salariile bugetarilor, nici să dea diverse pomeni sociale. Reîntregirea salariilor bugetarilor ne va costa foarte scump. Guvernul este nevoit să taie sume cosiderabile de la investiţii pentru a asigura banii necesari salariilor. Asta înseamnă suspendarea pe termen nelimitat a dezvoltării infrastructurii României şi a creşterii numărului de locuri de muncă. Nici profesorii nu vor fi mai puţin “umiliţi” decât au fost în regimul “sinistru” Băsescu – Udrea – Boc. Educaţia nu va primi mai mulţi bani decât în anii precedenţi, aşa cum s-a angajat în campania electorală “dascălul” somnoros Crin Antonescu. Ponta s-a angajat să creeze locuri de muncă, dar în lipsa investiţiilor publice, singurele joburi pe care le va scoate pe piaţă politica “înţeleaptă” a Guvernului USL vor fi cele suplimentare de parlamentari, şi un aparat guvernamental mult mai stufos. Într-o ţară săracă, aşa cum este România, am ajuns să avem mai mulţi parlamentari decât are SUA.
În timp ce românii au fost păcăliţi de promisiunile frumoase ale USL, la Bucureşti liderii politici au început deja să împartă ciolanul. Ponta vrea şi câţiva căţei maghiari cărora să le lase măcar un zgârci, în timp ce Antonescu mârâie furios la toată haita. Ciolanul este mic, iar potăile trebuie rărite, nu invitate la ospăţ. USL părea înainte de alegeri un monolit. Cel puţin aşa voiau să lase impresia liderii săi. Acum, deodată, nu mai vorbesc aceeaşi limbă. Încep negocierile pentru ministere. Baronii locali ai PSD şi PNL nu mai sunt ca “doi ochi într-o lumină”, ci văd fiecare prin prisma interesului propriu. Interesul economic al României nu mai contează, pentru că foamea unor politicieni care nu au mai fost demult la guvernare este mare. Şi foamea şi frica de sunetul cătuşelor, care se aude din ce în ce mai strident pe holurile Parlamentului.
