Sare-n ochi
Mircia Muntean, un nume în faţa căruia se plecau, cu evlavie, cu simpatie, cu frică sau cu interes, toţi liberalii din judeţul Hunedoara, şi chiar greii de la Bucureşti. Să nu uităm că Mircia Muntean a fost omul care a adunat, într-un marş de susţinere, aproape toţi liderii defunctei alianţe DA, atunci când prin Primărie se auzea zăngănit de cătuşe. Patru mandate în fruntea municipiului reşedinţă de judeţ nu sunt de neglijat. Un oraş întreg la picioarele sale şi organizaţia judeţeană a unui partid important al României. Acum patru ani în faţa lui Mircia Muntean nu stătea decât succesul. Astăzi, din “marele” politician liberal a rămas o palidă umbră care stă să dispară. Viitorul lui Mircia Muntean depinde acum de toanele Monicăi Macovei sau de “pohta” lui Vasile Blaga. Mircia Muntean poate să fie deputat sau să nu mai fie deloc. Din punct de vedere politic bineînţeles. În evul mediu, capul lui Mircia Muntean ar fi fost plimbat în suliţi pe străzile Devei şi apoi pus în poarta cetăţii. Să ia aminte toată lumea la ce a păţit. În zilele noastre nu se mai procedează aşa. Capul lui Mircia Muntean, dacă nu-l va pierde singur, îi va poposi încă multă vreme pe gât. Şi niciun confrate de-al său din politică nu va lua aminte la “greşelele” fostului lider liberal. Peste câţiva ani, un alt mare şef de partid şi primar de succes va fi mazilit, apoi altul şi altul. Pentru că mărirea şi decadenţa sunt elementele naturale ale vieţii politice, de care însă politicienii tind să uite cu desăvârşire.
Mircia Muntean şi-a pierdut uzul raţiunii. A ajuns pe un piedestal atât de înalt încât nu a mai văzut nimic în jurul său, mai sus era doar cerul şi de jos nu a mai auzit decât vocile pupincuriştilor care-i picurau în ureche doar ce voia el să audă. Încet aceştia l-au făcut să se creadă perfect, i-au pus totul la dispoziţie. Mircia nu mai avea nevoie să se streseze pentru nimic. Avea putere, bani, imagine, concedii exotice, o turmă de aplaudaci care-l făceau să se simtă ca un zeu din vechiul Olimp. Mircia Muntean nu mai trăia în realitate şi acest glob de linguşeli în care l-au închis colaboratorii avea să-i fie fatal. Nu şi-a putut închipui că cineva poate să-l contracandideze şi să-i sufle de sub nas preşedinţia organizaţiei judeţene a PNL. Când Mircea Moloţ se înscăuna în fruntea partidului, Mircia cu o mână de linguşitori, rupt de realitate, organiza la Casa de Cultură spectacole omagiale. Niciun consilier, prieten, sfetnic, nu i-a deschis ochii. Nimeni nu l-a îndemnat la luptă. Nu a avut nimeni curajul să-l trezească din visul în care tot ei, prietenii, sfetnicii sau consilierii l-au adâncit. Mircia Muntean a pierdut funcţia politică. Dar căpuşele care s-au dezvoltat în jurul lui aveau nevoie de sânge şi bani. O luptă a fostului primar cu Moloţ, o luptă fratricidă într-o organizaţie liberală puternică, nu putea decât să aducă foloase căpuşelor. Orice război se duce cu bani. Iar banii au umplut conturile acelora care îl găzduiau pe Mircia Muntean în paginile ziarelor sau pe ecranele televiziunilor, erijându-se în sfetnici şi încurajându-l în lupta cu partidul care l-a făcut om. Într-un final apoteotic, tot sfetnicii, l-au aruncat pe Mircia Muntean în lupta pentru Consiliul Judeţean, cu speranţa că ei, căpuşele, vor pune mâna pe întreg judeţul. Nu le mai ajungea Deva, voiau mai mult, voiau toate primăriile din judeţ. Împins de căpuşe Mircia Muntean a pierdut toate războaiele politice în care s-a angrenat în ultima perioadă.
Va fi foarte greu pentru Mircică să coboare cu picioarele pe pământ. Încă un eşec ar putea să-i fie fatal din punct de vedere politic. Un eşec care ar putea să fie prin neprezentare, dar un eşec previzibil atâta timp cât agonizantul Mircia nu se va lepăda de căpuşe.
