Sare-n ochi
Am petrecut câteva zile în Deltă alături de o familie din Germania, care trăia într-o zonă de munte şi care până a ajuns în „împărăţia apelor” nu ştia aproape nimic despre ţânţari. Cultura lor despre insectele sâcâitoare se rezuma la simplul fapt că auziseră despre ele. Mai ştiau că pot fi periculoase pentru că răspândesc malaria sau alte boli mortale. Nu s-au putut bucura de frumuseţea Deltei, terorizaţi fiind de roiurile bâzâitoare şi agresive. Mi-am amintit de această poveste stând pe o terasă din Deva tot cu doi prieteni din Germania. De această dată nu ne-am putut bucura de frumuseţea oraşului, de priveliştea bătrânei cetăţi care străjuia maiestuoasă orizontul. Timp de o jumătate de oră am fost agasaţi de "roiurile" de copii trimişi la cerşit. Nemţii nu au înţeles aproape nimic, dar eu m-am simţit extrem de ruşinat pentru că în jumătate de ceas pe la masa noastră am numărat nu mai puţin de nouă copii cerşetori. Cei mai mulţi dintre ei, murdari şi prost îngrijiţi. Alţii din contră, chiar frumuşei şi îmbrăcaţi curat. Toţi ne cereau cu o voce plângăcioasă să le dăm câţiva bani ca să-şi cumpere de mâncare. Din cei nouă, patru aveau de vânzare nişte flori ofilite. Vânzarea florilor este însă doar un paravan. Dacă au văzut că nu suntem interesaţi să cumpărăm, copiii au trecut de pe „placa” cerşetoriei pe cea a negustoriei. La câţiva metri în spate, pe o altă terasă, o femeie îi supraveghea cu atenţie. Mai târziu am văzut-o cum lua banii de la doi dintre micuţii care ne-au agasat cu cerşetoria. Petre Mărginean înainte să ajungă edilul Devei promitea un „oraş sănătos”. Dar oraşul lui Mărginean nu numai că nu este sănătos după un an de la obţinerea mandatului, ci colcăie de paraziţi. Poliţia Comunitară nu mişcă un deget împotriva cerşetorilor, Protecţia Copilului nici atâta. Într-un oraş sănătos, persoane adulte, fără chef de muncă, nu ar putea să exploateze nişte copii pe care-i trimit la cerşit fără să fie identificate şi trase la răspundere. Sănătatea socială a unei comunităţi este o problemă pe care puţini primari o iau în seamă. Este mult mai greu să opreşti cerşetoria decât invazia ţânţarilor, pentru că milogii nu pot fi stropiţi din avion. Dar acum un an, primarul Mărginean nu a promis că va face numai lucruri uşoare, ci că va face „un oraş sănătos”. Sunt convins că primarul Devei nu are habar ce înseamnă un „oraş sănătos”. Bazându-se pe minciuna că el, conducătorul ONG-ului Salvital, este de fapt şeful SMURD, lui Mărginean i-a venit bine lozinca. Conceptul „sănătos” a legat brandul SMURD de numele său garantând succesul în alegeri. Dar un oraş sănătos nu înseamnă o localitate în care cetăţenii nu mai fac gripă sau crize de reumatism. Sănătatea socială nu este tot una cu cea biologică, şi SMURD sau Salvital nu are competenţe în acest domeniu. Primarul are competenţe, dar după cum se vede, nu este competent în ceea ce priveşte igienizarea socială a Devei, primul pas spre sănătatea oraşului. Nu vreau să mă gândesc cum vor evolua acei copii de şase – şapte ani care astăzi cerşesc nestingheriţi, sub nasul autorităţilor din Deva. Ce educaţie primesc ei şi cât de „bolnav” va fi oraşul în care aceştia vor continua să trăiască ori din mila publică, ori din săvârşirea unor fărădelegi. Pentru că e greu de crezut că un copil educat să cerşească va fi vreodată determinat să muncească. Ei şi părinţii lor, care-i folosesc ca pe nişte mijloace de producţie, sunt unii dintre „microbii” care îmbolnăvesc municipiul Deva pe termen lung. Generaţiile de copii cerşetori se vor înmulţi, iar părinţii lor, încurajaţi de pasivitatea autorităţilor, îi vor folosi tot mai mult şi mai des ca pe nişte „unelte” producătoare de bani fără muncă. Asta în timp ce contribuabilii, agasaţi de prezenţa cerşetorilor, vor fi tot mai puţin motivaţi să plătească prin taxele si impozitele lor, salariile şefilor de la Protecţia Copilului sau a primarilor care promit în campania electorală şi habar nu au ce promit.
