glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Este din ce în ce mai evident că nici Termocentrala de la Mintia și nici minele de cărbune din Valea Jiului nu au loc în scenariul pregătit de marile puteri pentru România. Sindicatele se agită degeaba, pentru că până la închiderea activității acestora este un timp foarte scurt. Conjunctura geostrategică internațională este de așa natură. Ungaria își extinde centrala nucleară cu încă două reactoare pe care le construiește în colaborare cu rușii. Ei trebuie să producă energie electrică pe care să o vândă apoi marilor consumatori. România nu are ce căuta pe o piață strategică. Nu acesta este rolul pe cere l-au pregătit pentru noi scenariștii. Istoria ne arată că suntem mult prea mărunți și avem conducători mult prea obedienți în fața marilor puteri pentru a ne impune punctul de vedere în creionarea scenariilor internaționale. Cum le-a arătat puțin pisica Victor Orban, cum Ungaria a devenit pionul de perspectivă pe piața de energie. Și cum nimeni nu o să-și asume, politic, închiderea minelor și a termocentralelor, acestea vor fi „terminate” la presiunea ecologiștilor și a Ministerului Mediului. Scenariul este foarte simplu. Termocentralele nu mai au autorizații de mediu valabile. Ecologiștii vor protesta și vor cere închiderea lor pentru că nu respectă legislația de mediu. La presiunea activiștilor, Termocentrala de la Mintia va fi oprită, pentru că sindicatele oricât vor striga nu au nici mijloacele de propagandă, și nici banii pe care le au ONG-urile de mediu. Odată cu oprirea termocentralelor de la Mintia și Paroșeni, va muri și mineritul din Valea Jiului. Acesta este scenariul previzibil de câțiva ani, pe care sunt convins că îl știu foarte bine serviciile secrete din România și în urma informărilor acestora, ar fi cazul să-l știe și politicienii aflați în zona de decizie, fie la nivel național sau local. Și aici intervine slăbiciunea clasei politice românești și dezinteresul acesteia față de viitorul cetățenilor din zonele calamitate din punct de vedere economic. Era de prevăzut de mai mulți ani că minele din Valea Jiului și cele două termocentrale care au format Complexul Energetic Hunedoara nu sunt viabile. Era la fel de clar că în contextul globalizării, nici Uniunea Europeană și nici SUA nu vor permite României să susțină niște găuri negre în care se pierdeau anual milioane de euro, și care le mai și încurcă pe deasupra planurile în ceea ce privește piața de energie. Numai un politician român putea să creadă că aceste adevărate vaci de muls pentru partide vor rezista la infinit. A venit ziua scadenței și a întrebării: ce punem în loc? Din păcate pentru Valea Jiului și Deva, această întrebare nu a stat în mintea seacă a celor care au condus timp de cel puțin 10 ani județul, orașele afectate și România. Suntem în al doisprezecelea ceas și CEH nu va mai fi capabil să producă altceva decât șomaj. Politicienii, de toate culorile politice, încă nu conștientizează iminentul pericol. Este firesc în aceste condiții că nici nu se gândesc la o strategie coerentă și eficientă prin care să diminueze efectele economice și sociale catastrofale în urma închiderii CEH. La toate nivelurile prioritățile sunt altele. Lipsa de viziune și abordarea politicii strict în interes personal i-au făcut pe politicienii hunedoreni să nu gândească și să nu aplice un plan de salvare (a județului nu a CEH) prin înlocuirea activității economice de minerit sau producție energetică cu altceva. Planurile lor au fost axate doar pe construcții de drumuri și alte obiective, pentru că firmele de construcții care făceau lucrările dădeau un parandărăt frumos și pentru că electoratul, la fel de lipsit de viziune, îl votează pe ăla care construiește zone verzi, trotuare sau sensuri giratorii, nu pe ăla care pune în practică un proiect ce va duce la sfârșitul său la o viață mai bună pentru cetățeni. În curând vom avea câteva zeci de mii de șomeri, care se vor plimba nefericiți pe trotuarele refăcute de firmele de casă ale primarilor.

Vezi și

Close