glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Putin joacă poate ultima carte pentru a salva statutul de mare putere a Rusiei, o ţară greu de condus, măcinată în ultimii 25 de ani de conflicte interne şi corupţie. Mastodontul de la Răsărit este o ţară unde noţiunea de democraţie va fi la fel de greu de implementat ca în China, şi „ţarul” de la Kremlin ştie foarte bine acest lucru. De aceea Putin conduce cu mână de fier un regim care mai repede seamănă cu un clan mafiot decât cu o administraţie statală. Tot ce se întâmplă în domeniul economic, toţi magnaţii ruşi care evoluează în Occident sunt oamenii de încredere ai lui Vladimir Putin. Butonul nuclear din perioada Războiului Rece a fost înlocuit cu robinetul de gaz, care ar putea lăsa în frig toată Europa. Din acest punct de vedere, americanilor nu le prea pasă, şi asta explică reacţia timidă a ţărilor de pe bătrânul continent în faţa agresiunii din Ucraina. Miza anexării Crimeei nu are nicio legătură cu populaţia rusă din această zonă, căreia îi erau recunoscute toate drepturile şi nu era persecutată în niciun fel de statul ucrainean. Motivul principal pentru care Putin şi-a trimis tancurile în Ucraina sunt rezervele uriaşe de gaz şi ţiţei aflate pe platoul continental al Mării Negre, aproape de coastele Crimeei. În acest context, România devine o miză uriaşă pentru Vladimir Putin, pentru că are la rândul ei rezerve de materii prime interesante pentru ruşi. Marele „prieten” de la Răsărit poate fi interesat în blocarea României pe pieţele internaţionale şi tocmai de aceea, de câtăva vreme şi-a intensificat propaganda antieuropeană, prin agenţi de influenţă infiltraţi în toate mediile, de la politic la presă şi organizaţii ale societăţii civile. Un recent sondaj de opinie arată că românii au devenit eurosceptici, cu tot ajutorul dat de UE pentru dezvoltarea infrastructurii şi a competitivităţii economice. Uniunea Europeană ne construieşte autostrăzi, ne dezvoltă reţele de apă şi canalizare, ne dă bani pentru dezvoltarea antreprenoriatului autohton. Cu toate astea din ce în ce mai mulţi români, chiar şi tineri, se uită cu jind spre Răsărit. Printr-o propagandă bine ţintită, Rusia a devenit un fel de „vecin bun”, care îți mai dă câte o cană de zahăr când rămâi fără. Românii au început să aprecieze o ţară în care libertatea presei este inexistentă, în care nimeni nu are voie să îl contrazică pe liderul suprem. Şi nu este de mirare că ne-am reîndrăgostit de Rusia atâta timp cât în spaţiul public nu se vorbeşte nimic despre gravele derapaje antidemocratice din această ţară, despre dictatura lui Vladimir Putin bazată pe control economic şi forţă. În paralel au dispărut şi argumentele istorice legate de permanenta poftă a ruşilor de a controla gurile Dunării. Pe canalele naţionale de televiziune „rulează” încă filme cevhi, din perioada comunistă, unde „prietenii de la Răsărit” sunt prezentaţi ca salvatorii României din ghearele nemţilor cotropitori. Culmea este că mulţi români antieuropeni se declară patrioţii care vor să salveze ţara de imperialismul capitalist sălbatic. În actualul context geopolitic nu cred că ne rămân prea multe opţiuni. Ori ne aliniem valorilor democratice, ori acceptăm pe grumaz şenila „tancului” rusesc. Cu alte cuvinte să ne întoarcem la opţiunile bunicilor, înlocuind celebrul „davai ceas” cu „davai gaz”.

Vezi și

Close