Sare-n ochi
Pentru generațiile mai „vechi” primul contact cu realitățile americane a fost un documentar difuzat – mare mirare la acea vreme – de TVR, unicul canal de informație și propagandă comunistă. „Drumuri americane”, realizat de Aristide Buhoiu, prezenta o Americă idilică, aflată în plin război rece cu URSS, dar încă normală, fără urmă de isterie sau paranoia. Astăzi SUA trăiesc încă isteria atentatelor din 11 septembrie 2001, o dată care le-a schimbat radical. Lupta cu terorismul internațional a devenit pretextul unei radicalizări a acțiunilor sistemului de securitate american. Fără teama de a greși, pot să afirm că la ora actuală Securitatea americană acționează mult mai eficient și radical decât o făcea la vremea ei Securitatea din orice țară comunistă. Doar mijloacele sunt mai puțin brutale și propaganda statului este infinit mai eficientă. Poporul american, care nu a trecut prin experiența comunistă a propagandei și controlului, aproape că nici nu conștientizează în ce măsură manipularea propagandistică îi creează iluzia libertății și prosperității.
Am ajuns pe pământ american într-o amiază caldă de iunie, în Boston. Orașul celor mai tari universități din lume este impresionant văzut din înaltul cerului. America își arată fața frumoasă, clădiri înalte, lacuri, pajiști bine întreținute, porturi de agrement cu mii de iahturi. Prosperitatea poartă numele SUA. Odată ajuns în aeroport am dat ochii cu o altă Americă. Câteva mii de pasageri, sosiți simultan cu cinci curse aeriene, toate din Europa, sunt nevoiți să stea la o coadă imensă ca să treacă de interviul cu ofițerul poliției de frontieră. Cea mai mare putere a lumii nu lasă pe oricine să-i treacă pragul. Europenii așteaptă cel puțin o oră, ca să li se verifice actele, să fie întrebați de scopul și durata vizitei pe teritoriul SUA. Invers nu se întâmplă același lucru. Americanii pot să circule liber prin Europa. UE nu are servicii de securitate care să-i ia la întrebări pe cetățenii SUA. Nici România nu-i umilește pe americani, punându-i să stea ore în șir în picioare, după peste 12 ore de călătorie și tratându-i ca pe niște potențiali infractori sau imigranți. Parteneriatul invocat deseori de șefii statului român nu are și cale de întors. Și pentru ca propaganda americană să-și dea adevărata măsură a eficienței sale, în timp ce „șarpele” format din mii de oameni obosiți, mulți dintre ei cu copii mici în brațe, se târăște încet spre ghișeele de interviu, pe ecrane uriașe rulează imagini cu frumusețile Americii și mesaje ospitaliere din care reiese cât sunt americanii de primitori și de fericiți că „vitele” care tocmai stau umile la coadă le vor vizita țara. Un alt film vorbește despre siguranța și securitatea cetățenilor americani, ca și cum tratamentul umilitor la care este supus turistul european ajuns pe teritoriul SUA este de fapt o favoare făcută cetățenilor americani, care vor dormi mult mai liniștiți știind că la „fruntarii” veghează neobosiții polițiști de frontieră.
