glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Există în România o categorie aparte de cetăţeni: Pensionarii guralivi. Nu mă refer aici la acele persoane care în virtutea experienţei acumulate în decursul timpului sunt tentate să poarte polemici civilizate şi argumentate. Aceste polemici, „născătoare” de înţelepciune sunt acele contradicţii care duc înainte socie­tatea. Am să mă refer acum la acei pensionari care nu s-au îmboldit să muncească în viaţa lor, fiind privilegiaţi ai sistemului comunist, pentru ca mai apoi, din linia a doua a PCR să prindă un loc la loja democraţiei. Singurele lor argumente nu sunt experienţa acumulată prin muncă – fizică sau intelectuală – ci conjunctura fericită care i-a pus în fruntea unor instituţii. De câte ori nu am auzit cele mai aberante teorii argumentate cu: „Nu-mi spune tu mie, care am fost director la „X” firmă. Păi eu am condus sute de oameni şi nimeni nu mi-a comentat…” Cred că este cel mai tembel argument, pentru că acei oameni erau conduşi de „Tezele mult iubitului şi stimatului”, actualul pensionar fost director fiind doar o portavoce a partidului. E drept că pentru acest rol primea dreptul să se înfrupte din produse alimentare, petroliere, şi altele, care pentru cele câteva sute de angajaţi erau raţionalizate. Aceşti pensionari, care ne-au vândut ruşilor înainte de a ne naşte, care au susţinut, au aplaudat şi mai aplaudă încă sistemul comunist, sunt acum cei mai înfocaţi susţinători ai demiterii preşedintelui Traian Băsescu. Exponenţial între pensionarii pe care i-am descris mai sus este fostul şef al statului Ion Iliescu. După ce a tăcut o perioadă, lăsând impresia că odată cu trecerea timpului a dobândit acea înţelepciune care-l face să tacă şi să ana­lizeze mult mai profund lucrurile, Iliescu s-a dezmorţit. Imediat după ce au fost date publicităţii rezultatele parţiale, care demonstrau fără dubii că nu a fost întrunit cvorumul necesar demiterii preşedintelui, Iliescu a scris o scrisoare Curţii Constituţionale. Ce şi-a zis pensionarul Iliescu? „Trebuie să-i pun la punct pe amărâţii ăia de judecători de la CCR, eu care am fost prim-secretar PCR la Iaşi şi preşedintele emanat al României. Să-şi bage minţile în cap şi să asculte de ce le spun eu, că altfel îi ia mama lu’ proces verbal. (Iliescu ca orice ateu nu crede în Dracu). Sper ca judecătorii CCR să nu fi citit sau să nu ia în seamă scrisoarea pensio­narului Iliescu. Dar fostul preşedinte al României a reînvăţat să tragă de urechi. După Curtea Constituţională, a urmat ambasadorul SUA la Bucureşti. Mark Gittenstein a trimis presei un comunicat în care îşi dă şi el cu părerea despre Referendum, ca reprezentant al unei mari puteri cu care România are un parteneriat. „Este esenţial ca poporul român să aibă încredere că referendumul s-a desfăşurat în mod liber şi corect şi că regulile stabilite au fost aplicate”, a declarat ambasadaorul SUA în România. Nu ştiu ce nu i-a plăcut lui Iliescu din această declaraţie, dar fostul activist PCR a scos din dulap, dintre prosoapele doamnei Nina, discul preferat al lui Ceuşescu, cu “neamestecul în treburili interne”. “Este inadmisibilă o asemenea poziţie a unui ambasadaor. Să nu se amestece în luarea deciziilor în probleme interne”, a declarat Ion Iliescu.
Până la urmă, pentru Iliescu este de înţeles că mai pune mâna să scrie câte o scrisoare sau să înfiereze câte un ambasador capitalist. El nu are copii, deci nu are nici nepoţi, nu are cu cine să se plimbe prin parc sau cu cine să meargă la circ. Dar acei pensionari, din categoria lui Iliescu, nu înţeleg de ce nu-şi văd de nepoţi, de tablele sau şahul din parc şi se mai implică încă în viitorul acestei ţări, pentru al cărei prezent dezastruos sunt vinovaţi în mare parte.

Vezi și

Close