Sare-n ochi
După ce Curtea Constituţională a invalidat referendumul, lupta politică s-a mutat acolo unde de fapt era adevărata miză, în justiţie. Grăbiţi să o ciupească de fund pe cucoana cu ochii legaţi şi cu balanţa în mână, ca pe o ospătăriţă la o cârciumă ordinară, liderii USL încearcă să o ungă ministru pe Mona Pivniceru. Odată ajunsă în funcţie, pasagera din maşina lui Năstase va executa orbeşte ordinele primite de la protectorii săi politici. Acest lucru este extrem de periculos pentru România, în condiţiile în care Comisia Europeană a tras mai multe semnale de alarmă în legătură cu presiunile făcute pe justiţie de către liderii USL în special după arestarea lui Adrian Năstase. Instituţiile statului, care încearcă să se autoprotejeze de presiunile politice, reacţionează cum pot. CSM nu a putut lua act de demisia Monei Pivniceru din lipsă de cvorum. În replică, USL ameninţă că va răspunde cu aceeaşi monedă în Parlament, şi nu va constitui cvorumul necesar citirii deciziei Curţii Constituţionale care duce implicit la întoarcerea preşedintelui Băsescu la Cotroceni. Pe de altă parte, PDL a anunţat că are la dispoziţie suficiente semnături pentru a convoca o şedinţă extraordinară a Parlamentului. Finalul scandalului legat de referendumul eşuat scoate în evidenţă două lucruri periculoase pentru români şi în special pentru viitorul acestei ţări: slăbiciunile statului, ale instituţiilor fundamentale şi ale Constituţiei creată de PSD pe vremea când Adrian Năstase se vedea “cucuvea” la Cotroceni. Degeaba ridică acum Ponta glasul împotriva legii supreme, pentru că prevederile sale care prevăd prerogativele Preşedintelui sunt de fapt o capcană întinsă opoziţiei în care au căzut tocmai pesediştii. Cu Năstase la Cotroceni, Constituţia României ar fi fost perfectă. Cu Băsescu ea devine o armă periculoasă împotriva cercurilor de interese din politica mioritică. De fapt slăbiciunea statului român se trage tocmai din sistemul legislativ. România nu are legi clare şi puse în folosul cetăţeanului. România are legi interpretabile făcute să acopere neregulile la care se dedau politicienii. Parlamentul, cel pe care Ponta şi Antonescu îl numesc “instituţia prin care poporul îşi manifestă suveranitatea”, este de fapt un organ care adaptează normele legale la interesele unui cerc restrâns de “băieţi deştepţi”. Cu legi interpretabile şi de multe ori contradictorii, este firesc ca şi instituţiile statului să se bată cap în cap, cu atribuţii creionate vag tocmai pentru a le goli de conţinut. Europa ne cere să stabilim reguli clare de funcţionare a instituţiilor dându-le exemplu pozitiv tocmai pe acelea care se opun acum manevrelor USL – Parchetul General, DNA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi CSM. De cealaltă parte Ponta, Antonescu şi cei care stau în spatele lor vor să distrugă respectivele instituţii care-i încurcă în manevrarea şi subordonarea justiţiei. Războiul cu Traian Băsescu s-a încheiat, dar undeva în tranşee lupta continuă, pentru că justiţia mai poate fi supusă.
