Sare-n ochi
Reforma clasei politice nu se poate face nici prin criterii de integritate și nici prin arestările făcute de DNA. O adevărată reformă o pot face doar alegătorii în fața urnei de vot. De aceea politicienii nu au nicio emoție. Au aranjat lucrurile în România, în așa fel încât votul să fie o simplă formalitate, iar alegătorii doar niște bieți figuranți într-o piesă tragică pusă în scenă de o gașcă de infractori care au confiscat țara. România este de departe cea mai nedemocratică țară din Europa. Dictatura cercurilor de interese economice, care controlează clasa politică, a înlocuit practic dictatura comunistă a lui Ceaușescu. Banul, nu ideologia, impune în România actuală politica. Nu interesul public, nu voința cetățenilor, manipularea, minciuna, impostura au pus stăpânire pe România în ultimii 25 de ani și au rădăcini atât de puternice încât sunt aproape imposibil de schimbat. Criteriile de integritate pe care le invocă atât PNL, cât și PSD pentru „calificarea” candidaților sunt de fapt doar praf în ochii electoratului, declarații ipocrite făcute de politicienii care de fapt încearcă doar să-și conserve pozițiile privilegiate, sacrificând pe altarul credibilității „plevușca” partidelor. Cea mai mare păcăleală este invocarea permanent de către politicieni, când se raportează la corupții din partide, a prezumției de nevinovăție. Această prezumție este un concept exclusiv juridic. Ea poate să acționeze în fața instanțelor de judecată, poate fi invocată în raporturile de drept penal, dar în niciun caz în politică, în relația oamenilor politici cu electoratul. Politica este mult mai legată de morală decât de justiție. În politică greutățile puse pe cântar sunt altele decât în dreptul penal. Un individ dubios, care nu prezintă încredere, nu trebuie să fie condamnat definitiv pentru a fi scos de pe listele electorale. Pentru că ar trebui să fim naivi să credem că politicienii fură fără să-și acopere urmele, fără să folosească tot felul de intermediari prin care să spele banii publici direcționați spre propriile conturi sau spre firmele de casă. Dar interesul clasei politice nu este acela de asanare a societății, de promovare a interesului public. Alegerea primarilor din primul tur este una dintre cele mai nedemocratice practici electorale. Ce legitimitate poate să aibă un primar ales cu 25 – 30 la sută? Mai precis ce legitimitate poate să aibă un primar pe care 70 – 75 la sută din cetățeni nu-l vor în fruntea comunității? Dar primarii sunt principalii sponsori ai partidelor. Prin tot felul de manevre economice, edilii sunt aproape obligați de liderii partidelor să cotizeze. Și în aceste condiții, este evident că democrația este sacrificată în folosul partidelor, în folosul politicienilor. Este evident că un primar „sponsor” al partidului nu va fi încurcat cu criterii de integritate aplicate cu strictețe. Toate aceste „povești” frumoase despre curățirea clasei politice ne sunt servite din patru în patru ani ca o bucățică de zahăr pe care apoi vine pus medicamentul amar. O bucățică de zahăr care trebuie să schimbe gustul unei politici mizerabile, un tratament aplicat de o clasă politică pestinențială, care nu are nici cea mai mică intenție să se reformeze, ci doar să mai păcălească o dată lumea pentru viitorii patru ani.
