glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

(editorial publicat inițial la data de 20 octombrie 2017)

 

Aștept cu interes momentul în care rețeaua de socializare Facebook se va autodistruge. Ziua fatală pentru lumea paralelă pe care internetul a pus-o la dispoziția sutelor de milioane de oameni nu este departe. Rețeaua a ieșit din orice zonă de control sau autocontrol și a devenit un fel de platformă care egalizează persoane și personalități într-un mod periculos și injust. Comunismul, în forma sa cea mai perfidă, poate fi definit ca Facebook. Pentru că pe Facebook, în spatele anonimatului sau cu profilul asumat, orice non valoare poate să-și dea cu părerea despre orice. Pe rețeaua de socializare, văcarul din Cucuieți este pe picior de egalitate cu filosoful de la Sorbona. Nici nu visau tătucii Marx, Engels, Lenin și Stalin la un asemenea egalitarism, la o coborâre la cel mai jos nivel al percepției despre valoare.

Pe Facebook, se pot arunca lături în capul oricui. Oameni care nu se cunosc se judecă, pasiunile cele mai aprinse se revarsă în aprecieri și judecăți. Idioți care nu aveau ca tribună de manifestare decât poate doar banca din fața blocului și ca auditoriu doi vecini plictisiți, se trezesc dintr-o dată în fața mulțimii de prieteni virtuali, dându-și cu părerea despre orice. Despre politică, morală, economie. Evident că e plin Facebook-ul de analfabeți funcționali, care degeaba citesc un text, că oricum nu pricep ce au citit. Dar aceștia sunt parcă cei mai guralivi. Pe rețeaua lui Mark Zuckerberg, infractorii devin sfinți, iar oamenii cinstiți pot fi într-o clipă murdăriți cu tot felul de zoaie aruncate în spațiul virtual, cu o voluptate greu de imaginat de către oameni necunoscuți. Ați observat cât de repede sunt asimilate clișeele de gândire și prejudecățile pe Facebook? Și cât de lipsite de logică sunt de obicei discuțiile din mediul virtual?

Componenta pozitivă a Facebook este din ce în ce mai estompată de această zonă neagră, mai ales în perioada în care în România se desfășoară alegeri. Doar pentru această platformă a fost inventată chiar și meseria de postac. Un fel de virus uman, care se infiltrează insidios printre prietenii virtuali, pentru ca apoi să împroaște cu noroi și acuze false. Conturile false nu pot fi depistate, iar atacurile nepermise la demnitatea persoanei nu pot fi oprite sub nicio formă. Știrile false sau subversive sunt propagate cu viteza internetului, distrugând orice repere de valoare ale utilizatorilor împătimiți ai invenției lui Zuckerberg.

Încet, dar sigur, ne mutăm într-o lume paralelă. O lume virtuală, mincinoasă și falsă, care atrage din ce în ce mai mulți oameni slabi. Pentru că oamenii slabi pot să devină deodată puternici, sub anonimatul unui cont fals. Asistăm de cele mai multe ori la controverse în care cel mai tupeist pare că are dreptate. Argumentele nu-și au rostul în controversele pe rețeaua virtuală. Pentru că, cine caută argumente pe Facebook?

 

Vezi și

Close