Sare-n ochi

Când ai impresia că totul ți se cuvine, că orice este de vânzare și poți cumpăra orice doar pentru că ai avut norocul, înțelepciunea sau tupeul să faci afaceri într-o lume în care în spatele marilor averi stau nopți nedormite de frica băncilor pentru unii sau a procurorilor pentru alții, poți să faci o ultimă investiție: o rezervă într-un spital de psihiatrie. Liberalii s-au trezit cu un asemenea personaj în ”ogradă” și va fi foarte greu să scape de piatra de moară moștenită încă din epoca USL. Se poate spune, fără teama de a greși cu ceva, că senatorul carmen Hărău este ultima relicvă uselistă în PNL. Chiar ea se definea că este ”uselista perfectă”, într-o conferință de presă în perioada în care PNL și PSD se iubeau ”la infinit” . Și chiar era. Sărise în barca lui Mircea Moloț, pe atunci șeful PNL, din rațiuni de aritmetică electorală. Pesediștii nu voiau să-i ofere un colegiu electoral. Știau ei cu cine au de-a face. Așa că ”madam” și-a luat tricoul galben peste cel roșu și a devenit, deodată, de dreapta, câștigând o competiție în care a avut grijă să-și curețe în prealabil traseul. Adică să-și asigure doar contracandidați de formă din partea celorlaltor partide. În fond, banii deschid orice uși și înmoaie orice ambiții electorale.

Chiar și notorietatea se poate cumpăra cu bani. Credibilitatea însă nu! Acest ”amănunt” deloc nesemnificativ nu-l acceptă relicva USL nici când vine vorba despre politică și cu atât mai puțin când vine vorba despre presă. Pentru că, în foamea de imagine, și-a cumpărat o televiziune pe lângă săptămânalul pe care îl patrona și pe care l-a transformat într-o publicație on-line. De fapt organele de presă finanțate de lideri politici nu sunt o noutate pentru județul Hunedoara. Când conducea Consiliul Județean, Mircea Moloț a cumpărat unul dintre cele mai cunoscute cotidiane ale județului, după ce a pus mâna pe televiziunea controlată, prin interpuși, de predecesorul său Mihail Rudeanu. De fapt, unul dintre argumentele lui Mircea Moloț în politică a fost încă de la început presa, reprezentată de câteva publicații pe care le-a finanțat și înainte să ajungă la masa bogaților.  Petru Mărginean a ajuns candidat USL la Primăria Deva și este în continuare susținut să căpușeze sistemul SMURD, bazându-se pe televiziunea Antena 1,  jucăria primită cadou de la ”stăpânul” său Voiculescu. Viorel Arion și-a tras și el televiziune din poziția de parlamentar și a folosit-o pentru a-și cosmetiza imaginea cât a condus administrația municipiului Hunedoara. Când nu a mai avut surse de finanțare i-a vândut ”organul” de presă tocmai ”relicvei USL”, adică senatoarei Carmen Hărău. Dintre toți politicienii investitori în presă singurul căruia i-a folosit, în mare parte, investiția a fost Mircea Moloț. Pentru că a avut suficientă abilitate să păstreze credibilitatea jurnaliștilor și a instituțiilor sale media, care nu au exagerat niciodată cu laudele la adresa sa și nici cu criticile la adresa adversarilor săi. Au punctat doar atunci când era nevoie și au făcut-o credibil. Restul s-au lăsat purtați de narcisism și au folosit propriile instituții de presă după modelul oglinzii fermecate. ”Oglindă, oglinjoară, cine-i ce mai frumoasă din țară?”. Și rezultatele au fost pe măsura încrederii pe care cititorii sau telespectatorii au avut-o în organele de presă patronate de politicieni și finanțate din banii acestora. Rudeanu, unul dintre ”inventatorii” presei de partid este acum un simpatic pensionar despre care aproape nimeni nu mai știe că a condus cândva județul Hunedoara.  Mircea Moloț, cel care odată cu conducerea Consiliului Județean, a preluat și presa lui Rudeanu, se mai joacă de-a politica pe la ALDE, departe de ”măreția” vremurilor de altădată. Viorel Arion, cândva patron de gazetă și televiziune, și-a adăugat și statutul de ”cândva” edil al municipiului Hunedoara. În aceeași situație este și Petru Mărginean. Iar sondajele de opinie nu o arată nici pe relicva USL, Carmen Hărău, ca fiind unul dintre politicienii cotați cu încredere. Se poate trage concluzia că ziarele sau televiziunile finanțate de politicieni nu numai că nu le folosesc acestora ci, din contră, chiar îi îngroapă. Pentru că în ”narcisismul lor” politicienii văd în jurnaliștii pe care îi angajează niște ”trepăduși” ce au, prin fișa postului, obligația de a le ridica osanale, cu orice preț. Chiar cu prețul decredibilizării.