Sare-n ochi
“Sinistra” guvernare Băsescu – Udrea – Boc a tăiat salariile bugetarilor într-o perioadă de criză, pentru că la nivel mondial se înregistra o recesiune economică, pentru că aparatul de stat era supradimensionat și pentru că era aberant să reducă banii de la investiții și nu de la salarii. A ieșit Băsescu în presă și și-a asumat gestul. Ce a urmat?! Toate televiziunile de casă ale mogulilor au transformat o măsură economică rațională și justă într-o bătălie politică. Băsescu și Boc au devenit cele mai detestate persoane din România iar opoziția, la vremea respectivă formată din PSD și PNL, a acumulat puncte electorale importante. În spatele îngrijorării pentru veniturile bugetarilor stăteau de fapt problemele penale ale liberalilor și pesediștilor conduși atunci, în prim plan, de Ponta și Antonescu. Alături de cei doi se întrezărea silueta cenușie a ”eminenței” Voiculescu și alura Frankensteiniană a ”premierului de la Grivco” nimeni altul decât actualul președinte Klaus Werner Johannis. Miza adevăratei lupte politice nu era nici atunci, cum nu e nici acum bunăstarea populației ci rezolvarea problemelor penale ale unei găști de politicieni, în contextul întăririi, la presiunea partenerilor occidentali, a luptei împotriva corupției.
În realitate, se demonstrează acum, nici lupta lui Băsescu cu ”sistemul” nu era una foarte onestă. Fostul președinte mima ”cruciada” anticorupție pentru ochii ”vestului” eliminându-și de fapt adversarii politici și ”economici”, făcând astfel jocurile unor grupuri de susținători de peste ocean dar și a camarilei sale. Din această strategie s-au născut câțiva monstruleți care au acaparat frâiele ”sistemului” încercând să-l controleze cu sprijinul instituțiilor de forță ale statului. România a ajuns astfel într-o situație disperată în care nu există variantă favorabilă.
Gașca lui Dragnea are aceleași obiective ca și Băsescu, doar că mijloacele prin care vrea să ajungă la ele sunt adaptate realităților din zilele noastre. Acum Tăriceanu și Dragnea își asumă deschis lupta împotriva justiției și a unui ”stat paralel” reprezentat de fapt din instituțiile de forță ale României. Sunt într-o postură ceva mai bună decât Băsescu pentru că au la dispoziție o uriașă mașinărie de propagandă. Așadar, ei își asumă acum deschis lupta împotriva justiției așa cum Băsescu își asuma atunci măsurile de austeritate. Și exact așa cum Băsescu mima la vremea respectivă anti corupția, Dragnea și ai săi mimează acum creșterile salariale și în general grija față de bunăstarea populației. ”Țopăiala” fiscală legată de Legea Salarizării nu face altceva decât să țină în discuție problema veniturilor românilor care trebuie să aibă impresia că cineva se preocupă de binele lor, așa cum aveau impresia că fostul președinte luptă împotriva corupției. Dacă mașinăria de propagandă va spune suficient de des și de tare ca au crescut salariile în urma reformelor făcute de PSD, românii ar fi capabili să creadă acest lucru chiar dacă în buzunare le-ar intra mai puțini bani de la lună la lună. Iluzia, este ceea ce atât în regimul Băsescu cât și în regimul Năstase, li se servește românilor.
