Sare-n ochi

România se zbate de 28 de ani în „capcana pendulului” care oscilează de la stânga la dreapta și, din când în când, cam din patru în patru ani, primește câte un impuls ca nu cumva să se oprească într-un echilibru pe termen lung. Efectele pendulării societății românești se resimt în viața fiecăruia dintre noi, pentru că „legea pendulului” definită în fizică se aplică în egală măsură și în plan social sau economic. Nu știu dacă cineva a descris această lege, sau dacă se învață pe la școlile politice. Cert este că se simte. Și de la o vreme încoace se simte a dracului de tare în viața noastră, a fiecărui român de la președinte la ultimul boschetar.

Imaginați-vă viața ca un pendul agățat undeva în grindă și tras într-o parte de o gașcă de politicieni. Să spunem pentru o mai bună exemplificare gașca lui Iliescu și Petre Roman în 1990. Au început privatizările dubioase, au dat pomeni electorale doar ca să pună mâna pe putere, au îndatorat România pentru a-și finanța pomenile electorale.

Și de aici a plecat pendulul în dureroasa-i oscilare de 28 de ani. Evident că a fost eliberat la un moment dat și a pornit vertiginos căutând un sistem de echilibru. Dar, ca orice pendul, a trecut repede prin punctul de echilibru și a ajuns în partea cealaltă unde l-a găsit pe Emil Constantinescu și guvernarea de dreapta pusă în situația să ia măsuri contrare celor de stânga de până atunci. Dar într-o țară deja dezechilibrată, evident că măsurile au fost extreme, doar că pe cealaltă parte a pendulului. Și din nou pendulul a pornit spre zona de echilibru și din nou a trecut peste punctul „0” spre cealaltă extremă. Doar de aceea este pendul.

Și a venit din nou Iliescu cu Adrian Năstase și au jefuit din nou țara, plătindu-și liniștea și „reconcilierea națională” cu pomeni electorale finanțate din împrumuturi externe și diminuarea fondurilor alocate dezvoltării țării. Corupția este ceea ce definește acea perioadă de balans spre zona de stânga. Corupție atât de accentuată, încât în momentul de redresare pendulul  în loc să tindă spre zona de echilibru a deviat mult spre partea cealaltă a „anticorupției”. Au apărut exagerările și s-a întărit nepermis de mult un sistem menit să controleze fenomenul corupției mai ales în zona politică. Au apărut, în opoziție față de forțele politice, forțe oculte, dincolo de zona legală a acestora, care au preluat, în numele luptei împotriva justiției, controlul politic. Dusă la extrem, atât corupția cât și anticorupția pot fi la fel de dăunătoare în plan social.

Aici ne aflăm acum, cocoțați pe un pendul care trece cu noi din nou dincolo de zona de echilibru, răspunzând astfel anticorupției, meritocrației și tehnocrației cu măsuri radical opuse. Cu un guvern de analfabeți, promovați pe criterii clientelare care încearcă să dărâme legile justiției pentru a-și înlesni accesul la resursele bugetare. Dacă nu amețim până la punctul maxim de pendulare, ne vom scăpa de Dragnea și ai lui și vom porni din nou accelerat spre o altă extremă. Care va fi ea…