Sare-n ochi
Pentru mulți dintre „românii verzi”, anul Centenarului nu pare să se refere la cei 100 de ani scurși de la făurirea României Mari, ci mai degrabă la sărbătorirea a tot atâtor ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu. Evenimentele organizate cu ocazia Centenarului duc mai degrabă cu gândul la festivitățile „omagiale” cu care românii își aduceau prinosul de recunoștință față de „mult iubitul și stimatul fiu al poporului, farul călăuzitor al României, pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație, spre visul de aur al omenirii, comunismul”. Cele mai multe dintre evenimentele dedicate Centenarului sunt de fapt glorificări ale unor istorii falsificate, spectacole omagiale cu folclor naționalist, o bătaie de joc la adresa folclorului autentic, a obiceiurilor și tradițiilor românești. Sărbătorim unirea tuturor românilor într-o singură țară în cel mai pur stil comunist, folosind elementele naționalismului deșănțat promovat de propaganda lui Ceaușescu, ignorând valorile tradiționale românești, folclorul autentic și tot ce însemna de fapt „cultura română”. După 28 de ani de „democrație originală” suntem mai aproape ca niciodată de spiritul comunismului. Tot mai mulți români sunt nostalgici după acele vremuri, tot mai multe elite pleacă din țară sau se refugiază în „turnuri de fildeș” și tot mai multe non-valori sunt promovate în diverse funcții publice. Scara valorilor morale sau culturale este răsturnată de un sistem de educație care timp de 28 de ani a distrus orice urmă de normalitate și logică din societatea românească. Trăim într-o țară manelizată, fără pic de cultură, în care chiar și oamenii cu carte se adaptează cerințelor unui mediu ostil pentru orice formă de manifestare intelectuală.
Sărbătorim Centenarul cântând un pseudo-folclor pe versuri de Adrian Păunescu, mistificând istoria și jignind profund memoria celor care în 1918 au contribuit decisiv la crearea României Mari. Ce să caute comunistul Păunescu într-o comemorare în care ar fi cazul să vorbim despre Maniu, Brătianu, Aurel Vlad, Iuliu Hossu, Regina Maria sau Regele Ferdinand? Ce să caute naționalismul comunist al lui Ceaușescu alături de memoria „sfinților unioniști” morți în închisorile comuniste? Ce să caute spiritul cominternist al anilor ’50 în România secolului XXI? Există o singură explicație pentru felul în care ne distrugem singuri identitatea națională, cultura și elitele. Un popor cu elite puternice, cu cultură și identitate nu ar accepta să fie condus de maneliștii și analfabeții funcționali care au pus stăpânire pe România. Puterea are nevoie de o masă de manevră care să o accepte în toată hidoșenia ei. Are nevoie de un popor care să se plece umil în fața nonvalorilor, un popor croit după chipul și asemănarea celor care au pus mâna pe putere. Analizând Guvernul Dăncilă avem în totalitate tabloul României în anul Centenarului. A unei Românii fără valori, fără istorie, fără viitor. Au trecut degeaba 100 de ani peste noi. Am rămas la coada lumii civilizate, săraci și proști într-o țară săracă. Iar cei care nu au acceptat au plecat să-și caute bunăstarea printre străini. Măcar de atât putem să ne bucurăm în anul Centenarului. Suntem liberi să ne căutăm împlinirea materială sau spirituală oriunde în lumea civilizată, departe de țara în care acum 100 de ani se năștea Nicolae Ceaușescu, un dictator odios, un analfabet sinistru pe care majoritatea românilor îl au încă, conștient sau nu, în mintea și sufletul lor.
