Sare-n ochi

În ultimele zile, isteria publică are ca temă pensiile speciale ale anumitor categorii sociale și modalitatea de calculare a acestora. O adevărată isterie a cuprins unitățile Ministerului de Interne ale căror angajați își cer în masă pensionarea. Asta pe fondul unei crize majore de angajați în sistem. Și a unei crize și mai acute de personal cu experiență. După valuri de pensionări anticipate sau la termen a unor ofițeri cu multă experiență, care cunoșteau în amănunt secretele muncii lor, Poliția Română riscă să rămână doar cu cadre tinere fără experiență și care nici nu vor mai avea de la cine să învețe meserie. Posibilitatea unor cadre ale Ministerului de Interne să se pensioneze la 40 de ani și metoda de calcul a pensiei reprezintă o lovitură dată Poliției de puterea politică sub paravanul unor măsuri aparent populiste și avantajoase pentru angajații Ministerului de Interne.  În realitate pensiile speciale par a fi un cadou otrăvit pe termen lung. În primul rând pentru că sumele imense pe care urmează să le încaseze pensionarii care beneficiază de pensii speciale sunt nesustenabile. În al doilea rând metoda de calcul a acestora este de natură să bulverseze raporturile dintre cadrele din poliție. În calculul pensiei se ține seama de veniturile din șase luni consecutive, alese din ultimii cinci ani de activitate. Veniturile angajaților Ministerului de Interne depind destul de mult de „toanele” superiorilor, care pot să-i propună la diverse prime și gradații cu influență directă asupra veniturilor. În aceste condiții, pentru a fi avantajați, la calculul pensiei va apărea în Poliție și în celelalte instituții din subordinea MAI o categorie de subordonați obedienți care vor fi foarte ușor de controlați de șefii lor. Sistemul va funcționa piramidal și va ajunge să țină în „lesă” întreg sistemul din competența Ministerului de Interne, controlându-l astfel.

Nu în ultimul rând, modificările la Legea pensiilor speciale creează câteva discrepanțe majore în societatea românească, lărgind faliile și așa existente între câțiva bugetari de lux și angajații din economia privată, care de fapt îi țin în spate pe aceștia. Astfel ar putea să existe cazuri în care un tată de 65 de ani,  muncitor activ, să aibă un fiu pensionar la 40 de ani. Și premierul Mihai Tudose  anunță că vârsta de pensionare ar putea să crească cu doi ani, ajungând astfel la 67 de ani pentru bărbați și 64 pentru femei. O aberație enormă în cazul muncitorilor care sunt nevoiți să presteze munci fizice. Ce putere de muncă mai are un român la 67 de ani, în condițiile în care speranța de viață în România este doar cu trei ani peste limita de pensionare?