Sare-n ochi

Cu cât se apropie centenarul Marii Uniri, cu atât „patrihoții” se agită mai abitir decât șoarecii în cămară. Liberalul Florin Roman și-a accesorizat costumele de firmă cu o banderolă albă, să sensibilizeze guvernul că zona din care provine, Alba Iulia, ar avea nevoie de niște bani pentru organizarea sărbătorii. Bani pe care, evident, guvernul PSD nu i-ar lăsa pe mâna liberalilor din Alba. Jocul de imagine fiind de fapt doar de fațadă, în spate se ascund interesele fiecărei tabere de a atrage cât mai mult din banii pentru centenar. Nici pesediștii nu stau liniștiți. Se înființează comisii și comitete de organizare, planificare și finanțare a evenimentelor dedicate centenarului. Festivismul ieftin și istoria trucată sunt pregătite pentru paradă. În acest timp, osemintele făuritorilor Marii Uniri sunt împrăștiate încă în gropi comune sau pe câmpurile din apropierea centrelor de detenție și exterminare comuniste. Elita României, oamenii politici care punând mai presus de orice interesele țării, au șters granițele dintre frați și au făurit România Mare și-au găsit sfârșitul în închisorile comuniste, umiliți, torturați și condamnați pentru vina de a-și fi iubit țara. Oficial au fost declarați dușmani ai poporului și trădători. Mulți dintre ei nici măcar nu au fost condamnați, alții au primit sentințe cu condamnări la moarte sau muncă silnică și au fost omorâți prin torturi cumplite, fiind umiliți de aparatul de represiune al Partidului Comunist.

Asta a fost recunoștința poporului român față de cei care au făcut Marea Unire, fie ei lideri ai mișcărilor unioniste din Moldova, Bucovina, Transilvania sau Banat, ori lideri politici ai vechiului Regat care în urma tratativelor diplomatice au reușit să obțină recunoașterea internațională a României Mari.  100 de ani de istorie mistificată, de minciuni picurate în creierele a tot atâtor generații de tineri, au pervertit acest popor aducându-l la starea animalică în care ține cont doar de principalele necesități ale vieții. Adevărul, istoria, rădăcinile, demnitatea și onoarea sunt elemente de care românul a uitat cu desăvârșire. Sunt concepte pe care școala și propaganda susținută de mijloacele de informare în masă le aruncă în desuitudine, așa cum istoria aruncă în uitare o generație de aur a politicii românești, generația care a făcut România Mare.

Asistatului social din Teleorman sau bețivului violent din Vaslui îi este totuna dacă făuritorii unirii sunt cinstiți cum se cuvine de urmașii lor sau rămân uitați în mormintele colective de la Sighet, Poarta Albă, Periprava, Pitești, Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat și alte închisori comuniste. Cui îi pasă că episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, care a citit proclamația de la Alba Iulia, consfințind astfel unirea cu România, a fost arestat și umilit, torturat, batjocorit în  închisorile comuniste, fiind acuzat de trădare? Îi pasă vreunui român că Iuliu Maniu își doarme somnul de veci într-un mormânt necunoscut, undeva în cimitirul săracilor din Sighet, fiind omorât în urma torturilor aplicate de gardienii comuniști, fiind și el considerat un dușman al poporului român? Tresare vreun parlamentar actual la gândul că Daniel Ciugureanu, promotorul unirii Basarabiei cu România, a murit în chinuri la penitenciarul din Sighet, fiind și el înhumat în secret. Tresare vreun politician român în somn la gândul că o întreagă generație de patrioți, cei care au făcut România așa cum este astăzi, ba chiar și mai mare, își doarme somnul de veci în locuri neștiute de nimeni, că la mormântul lor nimeni nu poate să aprindă o lumânare? Sunt convins că majorității românilor nici nu le pasă de aceste mici „amănunte”. Ignoranța și lipsa de cultură a unui popor ținut cu bună știință în „întuneric” a născut în România un patriotism fără niciun fundament. Ne închinăm unor strămoși pe care aproape îi zeificăm fără să avem certitudini istorice despre legendele inventate de dacopați, în timp ce îi ingnorăm pe cei care au trăit printre noi, au luptat pentru noi, au făcut țara mare și apoi au fost vânduți și uciși de comuniști. În timp ce poporul, aidoma lui Pilat din Pont, își spăla mâinile. Ne condamnăm singuri la înapoiere și ignoranță, atâta timp cât nu ne cinstim adevăratele valori istorice, adevăratele repere morale.  Comemorarea centenarului Unirii trebuie să înceapă cu reabilitarea morală și judiciară a eroilor care au făcut România Mare și au fost apoi exterminați ca „dușmani ai poporului”. Comemorarea centenarului trebuie să înceapă cu condamnarea călăilor poporului român, chiar dacă partidul aflat la putere este urmașul de drept al acestora. Chiar dacă PSD nu și-a renegat niciodată originile comuniste, nici prin declarații, dar nici prin fapte.