Sare-n ochi

A fost prima ediția a festivalului Hunedoara Lirică. Un festival controversat, privit cu suspiciune de unii și cu mari așteptări de alții. Un festival organizat în timp record, dar care a schimbat mult peisajul cultural al județului Hunedoara. În decursul celor șase zile de spectacole s-a putut observa un lucru interesant: Hunedoara Lirică nu a schimbat doar modul de abordare a unui festival de operă, ci a schimbat totul. Inclusiv spectatorii au fost alții. Au lipsit în totalitate acei „melomani” care umpleau spațiile de spectacol doar pentru că era de „bon ton” să fie văzuți la operă. Hunedoara Lirică nu a fost festivalul toaletelor, a coafurilor cu globuri pisate în păr și a domnilor plictisiți de braț cu soțiile lor radioase, venite să-și etaleze ținutele și să socializeze. Brusc, acei melomani nu au mai fost interesați de muzică. Au lăsat locul unei alte categorii de spectatori. Unor oameni care au apreciat vocile prezente în festival, care s-au bucurat de fiecare notă cântată de orchestra Mihail Jora, dirijată de doi dintre cei mai apreciați „maeștrii ai baghetei” din Europa. A unor spectatori care s-au lăsat vrăjiți de vocile remarcabile prezente pe scenele din Deva, Hunedoara și Petroșani. Hunedoara Lirică a fost altceva decât s-a propus până acum în spațiul cultural hunedorean. Numărul mare de spectatori și calitatea acestora demonstrează că organizatorii au riscat schimbând o rețetă consacrată, dar nu au făcut-o degeaba.  Au riscat, propunând publicului hunedorean spectacole diverse, de la operă rock, la operă în concert, până la montări proprii ale unor spectacole celebre cu interpreți de excepție. Niciodată, până acum în județul Hunedoara, nu s-au întâlnit pe o scenă artiști de o asemenea valoare. Marile scene ale lumii au fost reprezentate în Hunedoara Lirică, aducând pe scenele festivalului o părticică din Viena, Moscova, Veneția, Milano, New York, Barcelona etc. Nu a fost totul perfect, cel puțin din punct de vedere organizatoric, dar vocile și calitatea artistică au acoperit orice neajuns. Muzica a reușit să acopere totul și, până la urmă, pentru iubitorii de operă asta contează. Produsul a fost impecabil, chiar dacă ambalajul, așa cum se întâmplă des în România, a lăsat pe alocuri de dorit. S-au manifestat în spațiul public și voci critice la adresa festivalului, mai ales din rândul acelora care erau obișnuiți să primească invitații, și de această dată au fost nevoiți să scoată bani din buzunar și să-și plătească biletul. Reducerea drastică a invitaților a schimbat, de fapt, calitatea spectatorilor. La concerte au fost oameni dispuși să facă un sacrificiu financiar pentru artă, nu aceea categorie de „melomani” pentru care opera înseamnă un moft. Snobi care se duc la concerte doar ca să fie văzuți.

Cifrele reci și seci arată că cele trei spectacole în aer liber au reușit să adune peste 1.800 de spectatori, ceea ce reprezintă un record pentru județul Hunedoara. Practic, la toate spectacolele propuse de Hunedoara Lirică, la Castelul Huniazilor și la Magna Curia, s-au jucat cu „casa închisă”. Dacă în edițiile viitoare se vor strânge pe aceeași scenă nume la fel de importante și voci la fel de valoroase, Hunedoara Lirică ar putea deveni un festival important în calendarul melomanilor europeni. Dacă până acum pe scenele hunedorene urca un singur teatru liric, și acela mediocru, de această dată au urcat voci. Voci celebre în lume, voci apreciate de melomani. De această dată, organizatorii au propus și o operă rock, un gen mai puțin cunoscut publicului hunedorean. Îndrăznesc chiar să spun, publicului din România. O producție a artiștilor maghiari, care a făcut mulți români să se gândească: De ce nu avem și noi așa ceva?

Cu bune și rele, cu momente artistice înălțătoare și momente organizatorice mai puțin profesioniste, Hunedoara Lirică a început totuși cu dreptul, pentru că a reușit să aducă opera acolo unde îi este locul: în sufletul oamenilor iubitori de muzică. A reușit să deschidă larg ușile operei și să lase să intre lumea aproape de muzica de calitate. Hunedoara Lirică a fost un festival fără fițe, fără vedetisme, fără snobi.