Sare-n ochi

”Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!”, este un citat atribuit lui Malraux pe care însuși presupusul autor l-a negat vehement în timpul vieții, susținând că nu a spus niciodată o asemenea ”tâmpenie”. Și, totuși, în contextul actual în care Europa este atacată în cel mai violent mod posibil în latura sa religioasă de către un terorism islamic cu rădăcini mistice, teoria atribuită lui Malraux începe să devină un strigăt de ”luptă” pentru păstrarea valorilor morale tradiționale ale unei lumi din ce în ce mai laicizate. Biserica Ortodoxă, dezbinată într-o mare slavă cu două insule ”exotice”, România (latină) și Grecia (păstrătoarea valorilor ortodoxe ancestrale), a devenit din ce în ce mai închisă în dogme și mai îndepărtată de valorile lumii moderne, păstrând, totuși, o influență uriașă mai ales în zona unor comunități cu educație precară și a altora care au văzut în credință un înlocuitor a autoritarismului comunist. În țările democratice vechile doctrine religioase nu mai prind la o populație din ce în ce mai conectată la educație și știință. În acest context al laicizării galopante a țărilor occidentale și al ”invaziei” musulmane, Biserica Catolică dă semnale de reformare radicală a doctrinelor religioase. Din ce în ce mai mult Papa vorbește despre o nouă interpretare a dogmelor creștine schimbându-le esențial și adaptând credința în Dumnezeu la percepțiile lumii moderne. Este greu de ”vândut”, în secolul XXI, povestea cu Dumnezeu – bătrânul bărbos îmbrăcat în cămașă se noapte care umblă prin cer, vede tot, știe tot și abia așteaptă să ne pedepsească când greșim.

Papa Francisc  a vorbit recent despre unele credințe care sunt promovate de Biserica Creștină dar pe care noile interpretări oficiale ale Vaticanului nu le mai consideră că ar corespunde caracterului iubitor al lui Dumnezeu. În ultimul său discurs în fața Cardinalilor adunați cu ocazia celui de-al treilea Consiliu de la Vatican, Papa a spus:  “Prin umilință, cercetarea sufletului și meditație, prin rugăciune, am reușit să înțelegem anumite dogme. Biserica nu mai crede într-un iad în care lumea trebuie să sufere. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci să îmbrățișeze. Ca și fabula despre Adam și Eva, iadul nu este decât un mecanism literar. Iadul nu este decât o metaforă pentru sufletul izolat care, ca toate sufletele, va ajunge să se unească în iubire cu Dumnezeu”. Prin noua orientare a Bisericii Catolice, Papa Francisc încearcă să-l mute pe Dumnezeu de undeva din cerul brăzdat de sateliți și sonde spațiale în sufletul fiecăruia dintre noi.  ”Toate religiile sunt adevărate, pentru că sunt adevărate în inimile celor care cred în ele. Ce alt fel de adevăr există? În trecut, Biserica a fost dură cu cei pe care îi considera că greșesc din punct de vedere moral sau că păcătuiesc. Astăzi, nu mai judecăm pe nimeni. Ca un tată iubitor, niciodată nu ne condamnăm copii. Biserica noastră este destul de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru viață și pentru alegeri! Pentru conservatori și liberali, chiar și comuniștii sunt bineveniți și ni s-au alăturat. Cu toții îl iubim și ne închinăm la același Dumnezeu.” Reforma credinței creștine propusă de Papa Francisc îl apropie pe Dumnezeu de om, pe de o parte, relevând o divinitate iertătoare și iubitoare iar pe de altă parte încarcă cu sens sacrificiul lui Iisus, fiul Domnului trimis pe Pământ tocmai pentru a propovădui iubirea și iertarea, iar prin jertfa lui să aducă mântuirea credincioșilor .  ”Dumnezeu se schimbă și evoluează, la fel ca și noi, deoarece Dumnezeu trăiește în noi și în inimile noastre. Când răspândim iubire și bunătate în lume, ne atingem propria divinitate și o recunoaștem. Biblia este o carte sfântă frumoasă, dar ca toate cărțile vechi importante, unele pasaje sunt depășite. Unele chiar ne îndeamnă la intoleranță și prejudecăți”, a sintetizat Suveranul Pontif noua orientare a Bisericii Catolice.