Sare-n ochi

Oamenii nu sunt săraci pentru că sunt leneși sau nu au noroc în viață. Sunt săraci pentru că sunt proști și fricoși. Cum România este o țară pe cât de frumoasă pe atât de săracă, este clar că populația sa, în marea ei majoritate, este formată din proști și fricoși. Acum marii patrioți îmi vor sări în cap spunând că îi jignesc pe români, că gena dacică a celor mai viteji și drepți dintre traci a rămas adânc întipărită în ADN-ul acestui popor care a stat peste 2000 de ani pavăză la hotarele lumii civilizate. Dacă într-adevăr ne tragem din acel popor cam analfabet și primitiv, chiar dacă Herodot îl descrie ca fiind viteaz, este clar că ne-am pierdut și ultima rămășiță de vitejie în luptele cu  goții, hunii, gepizii, vandalii, francii, anglo-saxonii, avarii, slavii, cumanii,  ungurii și ce alte popoare migratoare au mai trecut pe teritoriul actual al României. Nu ne-a mai rămas nici măcar o fărâmă de vitejie să ne luptăm împotriva sărăciei, a corupției, a politicienilor care (nu-i așa?!) ne vor toți binele și ni-l iau din patru în patru ani ca să-l transfere în patrimoniul lor. Sigur că din acest popor se nasc și câțiva „mutanți” genetic care ies în stradă, mărșăluiesc prin marile și micile orașe, se chinuiesc se „#reziste” în Piața Victoriei. Ce este culmea, că tocmai ei, oamenii curajoși, oamenii care au responsabilitatea zilei de mâine nu se revendică urmași ai celor mai viteji și mai drepți dintre traci.

Efectele prostiei și fricii genetic implementate în ADN-ul poporului român le vedem din patru în patru ani, în ziua votului, când cele mai sărace zone, cele mai sărace orașe îi votează, mereu și mereu, pe cei care le-au distrus viitorul, i-au ținut în ignoranță și au contribuit substanțial la statutul de zonă săracă, oraș sărac sau chiar țară săracă, îmbogățindu-se în schimb ei și gașca lor. Avem un exemplu în Teleorman, județul unde „baronul local” Liviu Dragnea a reușit, fără eforturi prea mari, să reinstaureze Evul Mediu. Un județ în care nimic nu mișcă fără binecuvântarea lui Dragnea și a marionetelor sale. Județul lui Moromete și Cocoșilă, în care „foncirea” o ia Dragnea, iar poiana lui Iocan s-a golit de orice dezbatere. Tătucul este omniprezent și omnipotent într-o țară în care poporul nu este capabil să gândească singur, ci doar să asculte de „indicațilii” prețioase ale stăpânirii.

Mai aproape de noi avem municipiul Lupeni. O localitate care, fără îndoială, reprezintă unul dintre polii de sărăcie ai unui județ la rândul său sărac. O localitate condusă de aproape două decenii de o familie, organizată după modelul famigliilor siciliene.  Un oraș în care sărăcia și frica aduc din patru ani la putere capii mafiei locale. Unde oamenii de afaceri se tem să vorbească, unde economia este bine controlată de cercurile de interese din jurul familiei Resmeriță. Orașul în care interlopii își fac de cap sub oblăduirea unei poliții conduse la rândul său de un comandant controversat, implicat în diverse scandaluri. Lupeniul este polul sărăciei pentru că oamenii de acolo ori nu au curajul să schimbe ceva, ori sunt prea proști să stea supuși, cu capul plecat la „poarta” baronului local, sau mai degrabă a „nașului”, dacă ne raportăm la organizarea siciliană a „camarilei” familiei Resmeriță.