Sare-n ochi
Privită de afară România pare o cetate în asediu în care o mână de soldaţi credincioşi s-a retras undeva în turn în timp ce Sala Tronului şi pivniţa cu resurse sunt cucerite de o hoardă sălbatică de nelegiuiţi. Străinii nu stau să analizeze toate circumstanţele în care puciştii lui Ponta şi ai lui Antonescu se străduiesc să pună mâna pe toată puterea în România. Pentru ei lucrurile se văd foarte simplu. Un grup politic codus de liderii USL, a suspendat Preşedintele României, fără nici un motiv plauzibil, a încercat apoi să-l demită, fără succes. Atât presa din Austria cât şi cea din Ungaria a prezentat ca pe un lucru de neimaginat contestarea de către guvernul român a referendumului pe care l-a organizat. Demisia celor doi miniştrii cu atribuţii în domeniul internelor şi administraţiei, sunt cât se poate de edificatoare în ceea ce priveşte luptele care se dau în USL. Atât pesedistul Ioan Rus cât şi liberalul Paul Dobre au considerat că ajunge. Că lucrurile au fost duse prea departe de gaşca puciştilor, care fac orice chiar şi încălcări flagrante ale legii, ca să pună mâna pe întreaga putere în Romania este mai mult decâz evident. Şi vorba lui Voiculescu: “Nu vom avea toată puterea până nu avem justiţia”. Asta este de fapt “pohta ce pohtesc” puciştii şi nu debarcarea lui Băsescu. Preşedintele este atacat doar în măsura în care Băsescu a fost singurul apărător al libertăţii justiţiei. Demisiile celor doi şefi de la Interne nu ar trebui să închidă o listă de întrebări în fruntea cărora este cea legată de adresa falsă trimisă de la CCR la Guvern. În mod logic CCR a cerut executivului listele electorale pe baza cărora s-a votat în 29 iulie. La Guvern a ajuns o altă solicitare din partea Curţii, şi anume actualizarea listelor. Ar fi fost o cerere aberantă, pentru că asta ar fi însemnat că la Referendum s-a votat pe nişte liste pentru ca ulterior listele să fie modificate. Evident Curtea ar fi observat greşala, dar ar fi cerut probabil un nou termen care ducea interimatul lui Antonescu până după momentul expirării mandatului Procurorului General. Odată numit şeful Ministerului Public de suplinitorul de la Cotroceni, puciştii puteau să spună că au în mână o mare parte a justiţiei. O foarte mare parte, pentru că fără procurori, judecătorii nu au cauze pe care să se pronunţe. Astfel Cătălin Voicu, Năstase, Voiculescu, Vântu, Patriciu, Fenechiu, şi mulţi alţii pot să răsufle uşuraţi. Nu şi poporul român căruia Europa este gata să-i trântescă uşa în nas.
