Sare-n ochi

Vom avea cel mai mare clopot din Europa. Teoretic, ar fi cazul ca Dumnezeu să-și întoarcă în sfârșit fața spre România, dacă Preafericitul Daniel îl va „deranja” cu asemenea instrument de scos sunete. De fapt, ca să fie sigur că barba sa va intra în istoria neamului, preafericitul a ținut să-și graveze chipul pe clopotul uriaș, turnat în Austria. Pentru că pe noi, românii, nu ne-a ajutat încă Dumnezeu să fim vrednici a turna „talăngi” atât de mari. Pe clopotul de 25 de tone turnat în celebra stațiune de sporturi montane Innsbruk, au fost inscripționate atât numele, cât și „barba” Patriarhului Daniel, ca semn al recunoștinței credincioșilor că le-a luat banii și i-a băgat în ziduri, odăjdii și clopote, care să acopere plânsul de foame al copiilor nevoiași sau gemetele bătrânilor bolnavi fără alinare. În loc de orfelinate, azile sau spitale, Biserica Ortodoxă Română aruncă aproape o jumătate de milion de euro pentru un clopot uriaș. Și vorba lui Grigore Cartianu, „cel mai mare clopot din Europa va fi adus pe cele mai proaste șosele din Europa”.

Construcția uriașei Catedrale a Mântuirii Neamului este una dintre cele mai controversate proiecte din România post-decembristă. Controversele s-au născut nu neapărat din imensitatea acesteia, nici din necesitatea unei asemenea catedrale „faraonice”, ci din cauza surselor de finanțare în proporție de peste 90 la sută din fonduri publice. De aici s-a născut întrebarea dacă o țară săracă, printre cele mai sărace din Europa, își permite să construiască, din banii contribuabililor, o asemenea catedrală. Mulți contribuabili au apreciat că banii pe care-i plătesc statului sub formă de taxe și impozite nu trebuie să ajungă în vistieria Bisericii Ortodoxe și că aceasta, dacă dorește să-și construiască un asemenea lăcaș de cult, nu are decât să-l ridice din fonduri proprii. E drept că lozinca preferată a istoricilor români, mai cu seamă a celor de sorginte comunistă, era  că „în timp ce noi stăteam cu pieptul în fața oștilor păgâne, Occidentul ridica biserici și castele”. Dar asta nu ne îndreptățește acum să cheltuim banii publici ca să ne „tratăm” complexele de inferioritate ale BOR față de catedralele somptuoase ale Vaticanului.

Preafericitul Daniel vrea să intre în istorie mult mai adânc decât au făcut-o predecesorii săi. Și cum trafaletul de sfințit sau „mafia” din zona numirilor în funcții și parohii nu este de natură să-i asigure un loc în cartea de istorie a neamului, ba nici măcar în manualul de religie, cel mai abil „culegător” al banului public își va lega numele de mega-catedrala de lângă Casa Poporului. Astfel megalomania lui Ceaușescu va face „casă bună” cu megalomania Preafericitului Daniel, într-un joc de construcții faraonice. De fapt, odată ce chipul și numele preafericitului sunt imortalizate pe clopotul ce va răsuna zilnic din turnul catedralei, mai trebuie doar ca și construcția să fie rebotezată după model egiptean, unde piramidele poartă numele ctitorilor. Piramida lui Kephren, a lui Keops sau Mikerinos. Ce frumos ar suna Catedrala Ciobotea?!

Cu ocazia turnării clopotului uriaș pentru Catedrala Mântuirii Neamului am aflat și că Dumnezeu nu suportă orice fel de sunet, ci doar nota „do” de sus. Practic, clopotele trebuie astfel turnate încât prin vibrație să producă acest sunet, considerat „nota lui Dumnezeu”. Asta este una dintre explicațiile pentru faptul că uriașul clopot a fost turnat în Austria și nu la vreo turnătorie în bronz din România. Despre mărimea sa și prețul uriaș, cu care câteva orfelinate puteau să-și asigure bugetul pentru un an, reprezentanții Bisericii Ortodoxe nu au spus nimic. Vom vedea după finalizarea lucrărilor la ce ne va ajuta mântuirea, nouă ca neam românesc. Pentru că despre mântuirea individuală, încă nu s-a întors nimeni să ne vorbească.