Sare-n ochi

România nu poate fi condusă numai din emoții publice și reacții lacrimogene. E drept că românul, indiferent de apartenența politică sau de nivelul de școlarizare ori profesie, are tendința să reacționeze emoțional la stimulii sociali, dar cu toate astea actul de guvernare trebuie să fie și în mare parte are un caracter rațional. Așa cum un chirurg sau un bun manager trebuie să conducă numai rațional, pentru a obține rezultate bune în afaceri sau operații reușite, exact așa ar trebui să se raporteze și electoratul la clasa politică, pentru a avea o conducere competentă și un guvern eficient. Până și presa cade de ceva vreme în capcana diversiunilor emoționale, fiind aruncate pe piață anumite teme care să-i țină ocupați chiar și pe cei mai obiectivi gazetari în dispute deontologice și de conduită morală. Recent o jurnalistă de investigație, cunoscută ca fiind o „vuvuzea” plătită ani buni de Sorin Ovidiu Vântu, cu sume fabuloase, doar să tacă, a ieșit plângând dintr-o emisiune în care i-a fost amintită povestea cu banii controversatului om de afaceri. Și din lacrimile de crocodil ale jurnalistei plătite de SOV s-a iscat o adevărată furtună într-un pahar cu apă,  băgătorii de seamă împărțindu-se în două tabere, unii care o apără și alții care o blamează pe „investigatoarea” care și-a vândut sufletul diavolului.

În timp ce mare parte a presei și o mai mare parte a tinerilor „frumoși și liberi” sunt cu atenția la „lacrimile cristaline” ale unui jurnalist cumpărat și apoi abandonat de Vântu, pe care cine știe ce grup de securiști încearcă să o reabiliteze, România se duce repede și sigur spre prăpastie, spre un faliment după model grecesc. Programul de guvernare PSD, asumat de ALDE și UDMR, se dovedește pe zi ce trece      nesustenabil. Execuția bugetară pe ultimele două luni arată clar că ne îndreptăm într-o zonă periculoasă. Guvernul a ales să compenseze creșterile salariale și ale pensiilor cu reducerea investițiilor, pentru a rămâne în limita de deficit agreată de Uniunea Europeană. Acest dezechilibru periculos pentru dezvoltarea țării a fost generat de scăderea încasărilor bugetare. În primele două luni, ANAF raportează un excedent în execuția bugetară, dar acesta este la jumătate în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut. Statisticile arată că în primele două luni ale anului România a înregistrat un excedent de 397,1 milioane lei, reprezentând 0,05 la sută din PIB. În perioada similară a anului trecut excedentul a fost de 788,1 milioane de lei, ceea ce însemna 0,10 procente din PIB. Excedentul din acest an este unul irelevant, pentru că față de anul trecut nu s-au înregistrat doar diminuări ale veniturilor, ci și ale cheltuielilor. Încasările au scăzut de la 35,38 de miliarde de lei anul trecut, la 34,89 miliarde anul acesta, în timp ce cheltuielile s-au diminuat la rândul lor de la 34,59 miliarde la 34,49 miliarde de lei. Ponderea cea mai mare în cheltuielile bugetare o au salariile și asistența socială. Anul trecut alocarea pentru cele două capitole era de 65 la sută din totalul cheltuielilor. Anul acesta, chiar și pe fondul diminuării veniturilor, statul plătește pentru salariile bugetarilor și asistența socială peste 75 la sută din totalul veniturilor încasate.  Practic, din 34,49 miliarde de lei cheltuieli totale, 10,58 miliarde au mers către salariile bugetarilor și 14,39 miliarde de lei au fost cheltuiți pentru asistență socială.

În aceste condiții, din cei 25 la sută din încasări guvernul trebuie să susțină dezvoltarea infrastructurii, a apărării, a sănătății, a învățământului și dacă vrea să profite de oportunitățile legate de fondurile europene, trebuie să asigure și cofinanțarea pentru proiectele depuse sau care se află în faza de implementare. Majorând salariile bugetarilor și veniturile asistaților social, PSD nu a făcut decât să creeze emoție pozitivă în rândul unui electorat captiv în propria-i iraționalitate, mai degrabă atent la propriul stomac decât la prioritățile de dezvoltare a unei țări și a unei națiuni.